Economia - Știință Teoretică și Fundamentală

1.1. ECONOMIA – ŞTIINŢĂ TEORETICĂ ŞI FUNDAMENTALĂ

Ştiinţa economică constă din ansamblul coerent de noţiuni, idei, teorii şi doctrine prin care sunt reflectate în planul gândirii actele, faptele şi comportamentele economice, din judecăţile de valoare asupra acestora, precum şi din tehnicile, metodele şi procedeele de măsurare, evaluare, gestionare şi de stimulare a activităţilor economice.

Termenul de economie (politică) provine de la trei cuvinte de origine greacă:

- oikos (gospodărie, gospodărire)

- nomos (lege)

- polis (oraş, cetate).

În traducere liberă, termenul semnifica iniţial - legea (regulile) de gospodărire a cetăţii. Paradoxal, denumirea de economie politică a apărut cu mult timp înainte ca ştiinţa economică să fi apărut.

Tipuri de economie

Economia ca unitate complexă dar indestructibilă, este structurată în:

- Microeconomia constă din procesele, faptele, actele şi comportamentele participantilor individuali la activitatea economică (firme, gospodării familiale, administraţii, bănci, etc).

- Mezoeconomia constă din procesele, faptele, actele si comportamentele care se referă la sectoarele de activitate economică (primar, secundar, terţiar, cuaternar), la ramurile activităţii economice (siderurgie, chimie, transport, educaţie, sănătate, etc) la o regiune teritorial-administrativă.

- Macroeconomia reprezintă procesele, faptele, actele şi comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecţi economici reuniţi în categorii omogene şi degajate de comportamentele lor individuale, precum şi la întreaga economie privită ca agregat

- Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele şi comportamentele subiecţilor economici şi ale comunităţilor internaţionale privite atât prin prisma legăturilor economice dintre economiile naţionale, cât şi ca întreg considerat la scară planetară sau zonal-internaţională

Metode, tehnici şi instrumente de analiză economică

Inducţia Modul de a raţiona trecând de la particular la general, de la fapte la generalizări teoretice. Este operaţiunea intelectuală de cunoaştere a esenţei sau a principiilor plecând de la observarea atentă a fenomenelor, faptelor şi actelor economice.

Deducţia Operaţiunea intelectuală de înţelegere a unor manifestări sal fenomene, plecând de la principiul (legea) sau esenţa acestora. Este modul de a cerceta economia trecând de la general la particular.

Abstracţia Concentrarea atenţiei în cadrul unei analize asupra unui aspect făcând abstracţie de celelalte aspecte (a căror existenţă este cunoscută).

Analiza Descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesului de cercetat în elementele sale componente şi cercetarea fiecăreia dintre acestea, ca părţi necesare ale întregului.

Sinteza Unirea elementelor analizate separat în cadrul întregului unitar, legat prin resorturi interne (cauzale sau funcţionale).

Modelarea matematică Reproducerea schematică a unui proces economic sub forma unui sistem linear sau analog, în scopul studierii modului de desfăşurare a procesului şi fenomenului real, constituie o treaptă importantă în ridicarea de la abstract la concret, în realizarea efectivă a unităţii analizei calitative şi cantitative.

Cercetarea logică Trecerea de la abstract la concret, preluând din procesul istoric real numai ceea ce este esenţial şi constituie verigi necesare. Cercetarea logică este istoria degajată de elementele întâmplătoare, fără a fi ruptă de realul economiei.