Economia Turismului

Imagine preview
(7/10 din 31 de voturi)

Acest curs prezinta Economia Turismului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 93 de pagini .

Profesor: Carmen Boghean

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Economie

Cuprins

CAPITOLUL I TURISMUL – DELIMITARI CONCEPTUALE 3
1.1 Concepte si clasificari folosite în turism 3
1.2 Forme ale activitatii turistice 4
1.3 Evolutia turismului international si tendintele actuale 6
CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI 10
2.1 Impactul macroeconomic al turismului 10
2.2 Efectul multiplicator al turismului 11
2.2.1 Turismul si ocuparea fortei de munca 12
2.2.2 Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe 12
2.3 Impactul social al turismului 14
CAPITOLUL III ORGANIZAREA SI CONDUCEREA TURISMULUI 15
3.1. Organisme internationale de turism 15
3.2. Rolul statului în turism 16
3.3. Organizarea si coordonarea activitatilor turistice 19
3.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza în industria calatoriilor si turismului 22
3.5. Începuturile organizarii miscarii turistice în România 27
CAPITOLUL IV RELATIILE MANAGER-SUBORDONATI ÎN ÎNTREPRINDERILE TURISTICE 31
4.1. Functiile manageriale de conducere operativa 31
4.2. Modele comportamentale ale personalului întreprinderilor de turism 33
4.3.1. Necesitatea creativitatii în întreprinderile turistice 38
4.3.2. Procesul de creativitate 38
4.3.3. Tehnici de stimulare a creativitatii 39
4.3.4. Rolul managerului în monitorizarea creativitatii 41
4.3.5. Rolul managerului în armonizarea obiectivelor în relatiile conducatori-subordonati 41
CAPITOLUL V TURISMUL ÎN ROMÂNIA 43
5.1. Succinta prezentare a ultimei jumatati de secol 43
5.2 Analiza macromediului 45
5.2.1 Mediul economic 45
5.2.2 Mediul socio-cultural 45
5.2.3. Mediul politic 46
5.2.4 Mediul tehnologic 49
5.2.5 Mediul ecologic 49
CAPITOLUL VI. ANALIZA PIETEI TURISTICE ROMÂNESTI 51
6.1. Cererea turistica 51
6.1.1. Tipologii de cerere turistica 53
6.1.2. Comportamente generatoare de cerere turistica 55
6.2. Oferta turistica 58
6.2.1. Caracterizare conceptuala 58
6.2.2. Resursele turistice - naturale si antropice - ale României 59
6.3. Capacitatea de cazare turistica 60
6.3.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism 61
6.3.2. Capacitatea si calitatea structurilor de cazare turistica 63
6.4. Turismul si economia în tara noastra 64
CAPITOLUL VII TURISMUL SI MEDIUL 65
7.1. Protectia si conservarea mediului, necesitate obiectiva a dezvoltarii turismului 65
7.2. Aspecte ale degradarii mediului prin turism 66
7.3. Conceptul de dezvoltare durabila în turism 68
7.4. Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism 71
7.5. Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic 72
CAPITOLULVIII ROMÂNIA CA DESTINATIE TURISTICA –ANALIZA S.W.O.T 75
8.1 Puncte forte. Puncte slabe 75
8.1.1 Puncte forte 75
8.1.2 Puncte slabe 80
8.2 Oportunitatile si amenintarile 84
8.2.1 Oportunitati 84
8.2.2 Amenintari 86
Teste grila 88
BIBLIOGRAFIE 92

Extras din document

CAPITOLUL I TURISMUL – DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1 Concepte si clasificari folosite în turism

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (calatorie), sau „to tour", „to make a tour" (a calatori, a face o calatorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj în Europa - în general si în Franta - în special. La rândul sau, acest termen englez deriva din cuvântul francez „tour" (calatorie, plimbare, miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement. Termenul francez are radacini si mai adânci, el deriva din cuvântul grec „tournos" si, respectiv, din cel latin „turnus" si înseamna tot calatorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat si cel de „turist", adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.

Se pune problema clarificarii unor aspecte legate de termenul „turist". Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turisti „ toate persoanele care satisfac cel putin doua conditii, si anume sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si cheltuiesc bani în acele locuri fara ca sa-i câstige ". Asemanator se pronunta si compatriotul sau A. C. Norwal (1936), care considera ca turistul „este acea persoana care intra într-o tara straina pentru orice alt scop decât de a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care cheltuieste, în tara unde se stabileste temporar, banii câstigati în alta parte". Cel care a elaborat o definitie a turismului - acceptata pe plan mondial, a fost profesorul elvetian dr. W. Hunziker, acesta apreciind ca: „Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare'' (1940).

Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) - defineste turismul ca fiind „ teoria si practica din sfera calatoriilor; calatoria fiind de placere", iar turistul drept „ cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare".

Dictionarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune urmatoarea definitie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Dictionnaire Touristique International (1969) contine si el o formulare: „Turismul reprezinta ansamblul de masuri puse în aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor" si tot în Dictionarul turistic international 3

(1980) se precizeaza ca „turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica pentru persoana în cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale".

Sintetizând cele enuntate, prin turism se întelege:

- în primul rând, ansamblul de activitati prin care omul îsi petrece timpul liber calatorind în alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si îmbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament;

- în al doilea rând, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un înalt nivel calitativ si în conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, în special, si a mediului înconjurator, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfasoara turismul în perioada de la ultima Conferinta Internationala a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza în turism:

„Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste în afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei scop principal de calatorie este altul decât exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definitii si a normelor elaborate recent de Organizatia Mondiala a Turismului este considerat turist „orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat în afara resedintei obisnuite pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decât exercitarea unei activitati remunerate în locul vizitat. Astfel sunt considerati turisti persoanele care:

- efectueaza o calatorie de agrement (vacanta, concediu);

- se deplaseaza în statiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunatatirii starii de sanatate;

- se deplaseaza în alte localitati în scopul de a participa la competitii sportive;

- calatoresc în scopuri profesionale, adica participa la conferinte internationale, reuniuni stiintifice sau misiuni religioase etc;

Fisiere in arhiva (1):

  • Economia Turismului.pdf

Alte informatii

DISCIPLINA DE SPECIALITATE LA SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICILOR