Economia turismului

Noțiuni fundamentale utilizate în turism

Mediul de acțiune al turismului

Turismul - instrument al dezvoltării durabile. Tendințe în dezvoltarea turismului

1.1 Noțiuni fundamentale utilizate în turism

Puncte de plecare în abordarea complexă a turismului

Rolul economic al turismului trebuie analizat din următoarele puncte de vedere:

ca variantă de dezvoltare a comerțului exterior, fiind o ramură aducătoare de valută ce contribuie la echilibrarea balanței de plăți;

activitate ce poate contribui la dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naționale prin interdependența acestuia cu diverse domenii de activitate;

domeniu ce contribuie la crearea PIB, în unele țări fiind chiar principala activitate din cadrul economiei;

generator de locuri de muncă în special în zone cu industrii slab dezvoltate și unde șomajul este ridicat etc.

În analiza, definirea și previziunea fenomenului turistic, cele precizate mai sus au reprezentat și continuă să fie puncte de plecare în teoriile numeroșilor specialiști în domeniu. În cele ce urmează sunt prezentate câteva aspecte reprezentative pentru teoria economiei turismului.

Abordări ale terminologiei specifice

Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicționarelor, cuvântul „turism” provine din termenul englezesc „to tour” - a călători, a colinda; în alte dicționare se precizează că termenul provine din limba franceză „tour” - călătorie, drumeție, circuit, și nu în ultimul rând anumiți cercetători localizează proveniența termenului ca fiind din limba greacă „turnus” (cu aceeași semnificație). Indiferent de proveniența sa, se poate concluziona că termenul a fost preluat treptat de majoritatea țărilor lumii, pentru a explica formele călătoriilor ce au ca scop agrementul și recreerea.

De-a lungul timpului, amploarea fenomenului turistic atât din punct de vedere economic cât și social a determinat apariția a zeci de definiții, fiecare cercetător încercând să identifice și să explice noi laturi a ceea ce devenise treptat un domeniu distinct și important. Astfel, punctele de vedere asupra fenomenului „turism” s-au formulat odată cu evoluția sa, variind în funcție de pregătirea profesională a celor ce au studiat și și-au exprimat opiniile, ca de exemplu:

un economist va afirma că fenomenul este de natură pur eco­nomică;

un geograf va susține că turismul este în primul rând o activitate legată de exploatarea reliefului, climei, faunei, apelor;

sociologul va explica turismul prin implicațiile uneori negative ale vieții cotidiene asupra oamenilor;

psihologul va defini fenomenul de masă - turism, prin independența și senzația de bună dispoziție a oamenilor în timpul vacanțelor;

un ecologist va privi turismul sub aspectul impactului pozitiv și negativ al acestuia asupra mediului;

un specialist în urbanism și amenajare a teritoriului va trata fenomenul din punct de vedere al implicațiilor acestuia în transformarea peisajului prin crearea de localități și stațiuni turistice, uneori chiar introducerea în circuitul turistic a unor noi zone etc.

Se observă în cele precizate mai sus diversitatea modului de abordare a turismului, însă nu trebuie omis în acest context că multitudinea ideilor și conceptelor au venit în special în sprijinul practicienilor, care au putut analiza mediul de acțiune sub multiple aspecte.

Diferitele abordări ale fenomenului turistic sunt prezentate în continuare.

Definiții ale turismului

1. E. Guyer Freuler în 1880: „fenomen al timpurilor noastre bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător, pe apariția și dezvoltarea sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii”.

2. Edmond Picard, în 1910, vede fenomenul turistic nu numai ca o „activitate ce are ca obiect satisfacerea nevoilor turiștilor, ci și ansamblul organismelor economice care intră în legătură o dată cu deplasarea turiștilor interni și străini”.

3. W. Hunziker în 1940 (remarcat pentru cea mai importantă definiție): „ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atâta timp cât deplasarea și sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare” (în prezent aceasta este o definiție de referință a turismului, foarte apropiată de activitatea practică).

4. Claude Kaspar, în 1981, din dorința de a introduce în conceptul turismului și călătoriile în scop de afaceri, apreciază că turismul este „ansamblul relațiilor și faptelor constituite din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul și nici locul principal al activității profesionale”.

5. În „Mic dicționar enciclopedic”, Ed. Științifică și Enciclopedică București, 1978, turismul este definit ca „o latură a sectorului terțiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni, incluzând toate activitățile necesare satisfacerii trebuințelor de consum și servicii ale turiștilor.”

Concepte actuale utilizate pe plan internațional

1. Turismul - „activitățile desfășurate de persoane pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an, în scop de loisir, afaceri sau alte motive”.

În rândul motivelor ce determină deplasarea persoanelor în alte scopuri decât cele lucrative s-au stabilit:

loisir, recreere și vacanță

vizite la rude și prieteni

afaceri și motive profesionale

tratament medical

religie, pelerinaje

motive diverse: echipajele aeronavelor și vaselor destinate trans­por­tului public, tranzit etc.

2. Turism intern / domestic - rezidenții unei țări care călătoresc în interiorul acesteia. La acesta se alătură și conceptele de:

turism interior - turism intern și turism receptor

turism național - turism intern și turism emițător

3. Turism receptor / inbound turism - non-rezidenții care călătoresc într-o anumită țară.

4. Turism emițător / outbound turism - rezidenții dintr-o țară care călătoresc în alte țări.

turism internațional - turism emițător și turism receptor

5. Turistul - „orice persoană care se deplasează spre alt loc situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat” .

6. Vizitatorii pot fi:

internaționali (turiști și excursioniști) ;

interni (turiști și excursioniști).

7. Vacanțierii - cei ce realizează o călătorie de cel puțin 4 zile, de aici rezultând diferența între turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacanță.