Economia Turismului

Capitolul I

Turismul – Fenomen economico-social

1. Principalele concepte utilizate în turism

Chiar dacă turismul există din cele mai vechi timpuri, în majoritatea ţărilor lumii el a început să fie practicat într-un mod organizat numai în cea de a doua jumătate a secolului 19.

La începuturile sale, turismul a fost tratat ca o activitate cu caracter recreativ, distractiv şi nu una cu caracter economic.

Din punct de vedere etimologic: engleză „to tour”, franceză „tour”, greacă „tournos”, latină „turnus” = circuit, călătorie.

Definiţii: (pentru examen)

Turismul: totalitatea fenomenelor şi relaţiilor care decurg din deplasarea şi sejurul turiştilor, motivate de orice altă activitate decât aceea de prestare a unei activităţi lucrative remunerate sau de schimbare a domiciliului.

Turistul intern (internaţional): vizitatorul temporar care se deplasează fie pe teritoriul graniţelor de reşedinţă (turist intern), fie în afara acestora (turist internaţional) pentru orice alt motiv decât acela de prestare a unei activităţi lucrative de remuneraţie.

Excursionist: acea persoană care se deplasează pentru propria plăcere fie în interiorul, fie în afara graniţelor de reşedinţă, pentru o perioadă de timp de maxim 24 ore (nu presupune o înnoptare).

Călătorul de tranzit: acea persoană care pentru a ajunge la locul de destinaţie turistică traversează una sau mai multe ţări pe al căror teritoriu opririle sunt de scurtă durată şi nu au scop turistic.

Vacanţier: acea persoană care se deplasează pentru propria plăcere fie în interiorul, fie în afara graniţelor de reşedinţă, pe o perioadă de timp de maxim 4 zile, făcându-se în acest fel o distincţie între turismul de weekend (1-3 zile) şi turismul de sejur (peste 4 zile).

Excepţii de la noţiunea de turist:

-cei care au scop lucrativ;

-cei care îşi schimbă domiciliul;

-persoanele care au domiciliul într-o ţară şi lucrează în alta;

-călătorul de tranzit;

-muncitori, ingineri, etc., care lucrează pe o perioadă de timp limitată pe teritoriul unei ţări (delegaţi);

-imigranţi, refugiaţi;

-ataşaţi culturali, militari, diplomaţi şi familiile acestora.

Clasificarea turiştilor pe baza imaginii negative (J. Knipendorf):

-turistul naiv: cel care nu cunoaşte nici o limbă străină;

-turistul ridicol: este cunoscut după îmbrăcămintea sa;

-turistul „organizat”: în pericol permanent de a se pierde de grup şi de ghid;

-turistul îngrozitor: se comportă ca şi cum lumea i-ar aparţine;

-turistul indiferent: nu este interesat deloc de regiunile şi populaţia gazdă;

-turistul bogat: doreşte să cumpere orice şi caută numai servicii de calitate;

-turistul explorator: cel care profită de sărăcii pe care îi vizitează;

-turistul needucat: degradează mediul;

-turistul oscilant: îşi foloseşte grupul şi vizitează zone necunoscute.

2. Contribuţia turismului la dezvoltarea economico-socială

Efectele turismului se clasifică în patru categorii:

a) în plan economic

-factor stimulator al sistemului economic global: presupune încasări majore pentru fiecare economie naţională a căror sumă conduce la dezvoltarea economiei globale.

-sporirea veniturilor populaţiei.

-sursă de venituri, taxe, impozite pentru economia locală / naţională.

-contribuie la crearea PIB printr-un semnificativ spor de producţie. (exemplu: turismul internaţional reprezintă 12% din PGB; ţări cu tradiţie în turism, Italia, Franţa, Spania – turismul contribuie la PIB cu aproximativ 10%, în Maldive cu 86%).

-contribuţie importantă la realizarea valorii adăugate; deoarece turismul corespunde un consum mare de muncă vie, inteligenţă şi creativitate.

-efect de atenuare şi stimulare a ramurilor din avalul şi din amontele industriei turistice (aval – materiale de construcţii, utilaje, echipamente, canalizare; amonte – industria hotelieră, agenţii de voiaj).

-mijloc de diversificare a structurii economiei prin apariţia unor noi ramuri economice precum industria agrementului, agenţilor de voiaj;

-cale de verificare superioară a tuturor categoriilor de resurse (antropice şi naturale);

-contribuie la atenuarea dezechilibrelor regionale prin atragerea în circuitul economic şi schimbul mondial de valori a unor zone care nu dispun de resurse economice (minereuri, agricultură, etc.) dar beneficiază de resurse turistice deosebite (peisaje inedite, arhitectură locală, etc.);

-prin turism poate fi valorificată şi aşezarea geografică a unei ţări fiind cazul celor din centrul Europei care sunt tranzitate de drumuri ce leagă diferite puncte ale continentului;

-permite dezvoltarea economiilor la scară mică (producţia şi consum mic); exemplu: obiecte de artizanat realizate de către populaţia din oraşul Horezu care sunt valorificate pe plan local;

-asigură o circulaţie bănească echilibrată prin participarea încasărilor din turism la cât mai multe circuite economice (dacă banii se multiplică de 5-6 ori rezultă economie dezvoltată, dacă banii se multiplică de 2-3 ori rezultă economie slab dezvoltată).

b) asupra forţei de muncă

-mare creator de locuri de muncă, 8% din populaţia ocupată la nivel mondial activează în turism sau 1 din 12 lucrători la nivel internaţional lucrează în turism;

-contribuie la eliminarea şomajului.