Economia Turismului Rural

Este cunoscut faptul ca pentru a anticipa si a pregati rezolvarea problemelor ce se pot ivi în viitor, este necesara cunoasterea cât mai temeinica a trecutului si a prezentului. Numerosi specialisti din multiple domenii sunt preocupati astfel în analiza societatii si a mediului precum si a dezechilibrelor ce se manifesta în cadrul acestora. Au fost astfel identificate probleme de mediu, probleme sociale, situatii conflictuale, incertitudini legate de viitor si altele. Una dintre situatiile care au retinut atentia analistilor a fost si aceea a existentei unor disfunctionalitati în evolutia anumitor regiuni si localitati dar si aceea a incoerentei dezvoltarii agriculturii ca ramura de baza a economiilor locale si nationale.

Nu de putine ori, în studiile efectuate asupra regiunilor rurale, indiferent de localizare, au fost emise critici si au fost observate multe disfunctionalitati. Bineînteles ca problematica este diferita:

- o situatie de neîmplinire a colectivitatilor din regiunile sarace datorita fie lipsei mijloacelor de productie agricole fie a conditiilor defavorabile desfasurarii agriculturii

- o situatie de depersonalizare a localitatilor rurale si de industrializare fortata a tuturor proceselor biologice si naturale pe care se bazeaza procesele de productie agricole în regiunile bogate

Odata identificate aceste nefunctionalitati, s-a încercat abordarea din perspectiva dezvoltarii durabile* a viitorului regiunilor rurale emitându-se si unele idei si teorii în legatura cu strategiile de revitalizare si dezvoltare sustinuta a acestora. Unele dintre teorii au fost aplicate în practica si s-au înregistrat succese demne de a fi luate în consideratie. Astfel, ca exemple, s-a pus în practica extinderea serviciilor complementare agriculturii si a celorlalte domenii de baza din mediile rurale, se recunoaste deja rolul agriculturii biologice în viitorul omenirii, si s-au salvat multe din valorile spirituale si culturale ale satelor prin sensibilizarea opiniei publice la pericolul pierderii acestora. Rezultatele nu întârzie sa apara si se observa deja revigorarea vietii rurale ca factor de baza a perpetuarii valorilor complexe ale societatilor.

Astfel, printre alte activitati valorificatoare ale potentialului satului s-a nascut ideea împletirii activitatilor traditionale cu cele legate de ospitalitate si recreativitate. Ideea agroturismului pleaca de la faptul ca gospodaria agricola se afla, în general într-un mediu natural, nepoluat, purtator de filoane culturale specifice zonei de existenta, ca ferma agricola dispune de resurse naturale complete ce pot asigura sejurul oricarui turist, si nu în ultimul rând ca se deschid portile valorificarii spatiilor rurale si a produselor agricole detinute de agricultorii rurali puri. Fiind o activitate nu doar economica ci si sociala, personalitatea si ingeniozitatea gazdelor pot genera o multipla particularizare a serviciilor oferite în cadrul agroturismului.

1

Aparitia si dezvoltarea turismului în spatiul rural

Calatoriile turistice s-au produs înca din cele mai vechi timpuri, la fel ca si activitatile turistice în spatiul rural. În aceasta perioada se înregistra o participare larga a elenilor la vizitarea locurilor sfinte: Dadona(Zeus) si Delphi(Appollo), precum si frecventarea bailor curative sau a jocurilor festive periodic organizate.

În perioada romana, majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, militare sau culturale iar traseele lor strabateau inevitabil spatiul rural. Odata cu trecerea la evul mediu, calatoriile erau practicate în special de comercianti, ambasadori, pelerini, preoti, oameni de stiinta, artisti, tineri studenti, unii dintre acestia transmitând generatiilor urmatoare scrierile lor despre experientele avute. Astfel exista scrierile calugarului francez Aimeri Picaud care în 1130 realizeaza un îndrumar pentru pelerinii care voiau sa ajunga la Santiago de Compostela sau pe poetul japonez Basho care a scris în 1690 un poem intitulat "Drum îngust spre Nordul îndepartat" în care prezinta dotarile sau instalatiile dintr-o calatorie.

Totusi în sec 16-17 sunt înregistrate primele forme constientizate de turism rural. În aceasta perioada pictorii surprindeau în operele lor constructiile si mediul spatiului rural. În aceasta idee, Jean Jacques Rousseau descrie în lucrarea sa "Confesiuni despre o calatorie" cum a traversat Alpii, lucrare care a furnizat multor alti calatori, planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura.

În secolul 19, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un rol din ce înce mai important în desen si pictura. Numerosi pictori italieni, francezi si englezi reflecta în lucrarile lor aceasta arhitectura.

România, asa cum afirma Geo Bogza în reportajul "Sate si orase", a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, iar spatiul rural s-a aflat la el acasa dintotdeauna. În plus, viata la tara, a fost un subiect frecvent al literaturii noastre culminând cu manifestarea unui puternic curent literar. În operele plastice din perioada de la sfârsitul sec 19 si începutul sec 20, satul a fost cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui însemnat numar de pictori români.

În tara noastra este dificil de identificat începutul activitatii de turism rural deoarece aproape în toate timpurile, în special dupa ce orasele au devenit o categorie aparte de comunitati, de localitati, populatia urbana a "evadat" mereu în spatiile rurale unde îsi întâlneau rudele, unde aveau asa numita "casa de la tara" dar si unde îsi gaseau linistea în mijlocul atmosferei nealterate a naturii.

În plus, trebuie mentionate diverse actiuni care atrageau pe indivizi spre calatoriile în mediul rural. Astfel existau obiceiurile de Sânziene, când, conform traditiei, maramuresenii porneau catre manastirile din Moldova apoi pelerinajele catre lacasurile de cult, vacantele de sarbatori în lumea satului sau la manastiri, si altele de acest gen.

Odata cu cresterea