Economia Uniunii Europene

Tema Nr. 1. - Abordări conceptuale

Accepţiuni ale integrării economice:

- Integrarea poate fi înţeleasă ca un proces sau ca o stare de fapt;

- Obiectul integrării îl pot reprezenta: populaţii, zone geografice, pieţe, producţii de bunuri, resurse,

- Există un larg consens în rândul specialiştilor cu privire la următoarele aspecte:

– faptul că integrarea economică se referă la diviziunea muncii şi la specializarea intra şi internaţională.

– integrarea presupune mobilitatea şi libertatea de circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă sau a tuturor acestora;

– integrarea este în strânsă corelaţie cu tratamentul comercial diferenţiat şi chiar discriminatoriu în ce priveşte originea şi destinaţia mărfurilor şi factorilor de producţie.

Filozofii integrative

Neofuncţionalismul

- Integrarea va începe în sectoare din “zona low politics” care trebuie să fie strategice d.p.v. economic;

- Se va crea o “înaltă autoritate” care să supraveheze procesul de integrare (tehnocraţi)

- Integrarea unor sectoare va crea presiuni pentru integrarea altor sectoare;

- Grupurile naţionale de interese îşi vor orienta loialitatea şi acţiunile de lobby către noul centru de decizie,

- Creşte complexitatea reglementărilor şi devin necesare arhitecturi instituţionale comune;

- La început integrarea politică are un rol secundar.

Interguvernamentalismul

- Suveranitatea aparţine statului-naţiune, chiar dacă acesta optează să o exercite în comun la nivel european (regional).

- Actorii supranaţionali vor avea mai puţină importanţă decât guvernele naţionale atunci când se decide viitorul grupării.

- Integrarea economică nu conduce automat la cea politică conform schemei neofuncţionaliste.

- Vor trebui să prevaleze dimensiunile politice şi interesul naţional.

- Identitatea şi loialitatea naţională nu sunt foarte predispuse la schimbare.

Multi-level governance

- Identificarea măsurilor de politică sectorială şi macroeconomică generală este partajată la diverse niveluri de decizie.

- Guvernele naţionale menţin un rol decizional important dar controlul se delocalizează la nivel supranaţional.

- Suveranitatea naţională individuală se diluează în acest proces decizional colectiv şi instituţiile supranaţionale au un rol autonom care nu derivă din cel de reprezentanţi ai guvernelor naţionale.

- Apar anumite pierderi de control în procesul decizional ca urmare a majorităţii calificate.

Se poate vorbi de integrarea statică şi de integrarea dinamică.

- Integrarea statică reprezintă o stare de fapt în care componentele unei economii compozite nu mai sunt în mod semnificativ delimitate prin frontiere economice, ci funcţionează interdependent, maximizând efectele sinergice.

- Integrarea dinamică presupune eliminarea treptată a frontierelor economice dintre statele participante, acestea fuzionând într-un ansamblu funcţional mai cuprinzător.

Raţiunile pentru care integrarea începe cu piaţa bunurilor:

- Armonizarea între interesele sectoarelor care solicită protecţie şi înclinaţia consumatorilor spre liber schimb este mai facilă în cadrul unei grupări integraţioniste.

- Se pot folosi instrumente alternative (politici de ajustare structurală, bariere netarifare, proceduri administrative) pentru a interveni la nivelul proceselor economice.

- Aspecte esenţiale de politică economică (creşterea economică sau redistribuirea veniturilor) sunt mai fezabile dacă se păstrează la nivel naţional.