Economie

I Ştiinţa economică

1. Definiţii

2. Obiectul de studiu

3. Funcţii şi particularităţi

4. Teoria practică şi politicile economice

5. Clasicii creatori ai ştiinţei economice

Prin ştiinţă în general înţelegem un ansamblu organizat de cunoştinţe ale omului despre natură şi societate

Două tipuri:

- Ştiinţe fizice sau ale naturii

- Ştiinţe umaniste sau sociale

Definiţie: ansamblul cunoştinţelor explicaţiilor, interpretărilor şi a soluţiilor teoretice cu privite la economie.

Cunoştinţe despre

- fapte, operaţiuni, fenomene şi procese economice

- privind comportamentul şi acţiunile oamenilor în economie

- gradul de satisfacere a nevoilor

- gradul de realizare a intereselor

Statutul

- obiect de studiu propriu

- metodologie proprie

1. Economişti contemporani sunt de acord cu definiţia lui P. A. Samuelson

Definiţia lui Samuelson :

Ştiinţa economică studiază felul în care oameni şi societatea utilizând sau nu moneda decid să folosească resursele productive rare sau limitate în vederea produceri de bunuri şi servicii. De asemenea mai studiază şi modul în care acestea sunt repartizate între membri societăţii în vederea consumului prezent sau viitor.

2. Ştiinţa economică studiază

- activităţile economice

- modalităţile de folosire a resurselor şi respectiv a factorilor de producţie

- operaţiunile de schimb ce implică satisfacerea nevoilor individuale

- modul de repartizare a rezervelor producţiei

- modalităţile de acoperire a diferitelor nevoi sociale

3. Funcţii de cunoaştere

Funcţii de explicare

Funcţii de interpretare

Funcţii de stabilirea unor soluţii adecvate în timp şi spaţiu la diferite probleme economice

Funcţii de prevedere a evoluţiei economice în viitor

Oferă: - concepte, noţiuni, termeni rep. elemente de cunoaştere a noţiunilor economice

- metode şi tehnici de observare, explicare, interpretare a problemelor economice

- stabilirea unor soluţii aplicate prin politici economice

Caracteristici :

- amploarea, complexitatea şi semnificaţia ariei câmpului de investigaţie

- legăturile cu celălalte ştiinţe

- lipsa de a putea experimenta → limite ale cunoaşteri economice

4. Economia se caracterizează printr-un raport dintre teorie şi practică

Teoria economică: reprezintă un ansamblu de cunoaşteri, idei, opinii a căror sinteză o reprezintă formularea unor reguli şi legi economice.

Practica economică:

- realităţile economice

- condiţii economice

- cerinţe economice

- activităţile economice

- rezultatele

Politica economică: reprezintă ansamblul deciziilor şi a acţiunilor puterilor publice pentru a influenţa funcţionarii şi evoluţiei economice cu scopul realizării anumitor finalităţi.

5. Clasicii / creatorii ştiinţei economice

Şcoala clasică engleză

Adam Smith (1723 - 1790): economist, filozof, profesor de etică

Principala sa lucrare: „Cercetarea asupra naturii şi cauzele avuţiei naţionale” - 1776

- primul tratat de economie

Thomas Robert Malthus (1766 - 1834): economist, filozof, teolog englez

Reprezentant al pesimismului

Principala lucrare „Eseu asupra principiului populaţiei” - 1798

- a pus bazale demografiei populaţiei

David Ricardo (1772 - 1823): economist

Pornind din practica economică a devenit unul dintre teoreticieni cei mai abstracţi

Lucrarea sa de bază: „Principii de economie politică şi de impunere” - 1817

John Stuart Mill (1806 - 1873): economist şi filozof englez

Principala lucrare: „Principiul de ec. politice şi unele aplicaţii la ec. socială”

Curentul clasic francez

Jean Baptiste Say (1767 - 1823): profesor de economie

Lucrare: „Tratat de economie politică” - 1803

Susţinea că politica şi economia se subordonează economiei

Legea pieţelor (legea debuşeelor) → fiecare ofertă îşi creează propria cerere

Claude Frederic Bastiat (1801 - 1850): unul dintre adepţi lui Say

A scris o lucrare care a rămas neterminată: „Armoniile economiei”

Reprezentant al clasicismului în SUA

Charles Henry Carey (1793 - 1879)

Lucrare: „Armonia intereselor economice” → economie politică clasică

Liberalismul clasic

II Probleme fundamentale ale economiei

1. Nevoi, resurse, factori de producţie

2. Legea rarităţii resurselor

3. Probleme de organizare, gestiune şi conducere a economiei

4. Sfere de activităţi economice

- Producţia

- Repartiţia

- Schimbul

- Consumul

1 Problema satisfacerii nevoilor

Nevoia reprezintă o cerinţă, o aspiraţie naturală la nivelul economic.

Clasificare dup gradul de necesitate:

- primare (fiziologice): corespund exigenţelor naturale

- hrană

- îmbrăcăminte

- adăpost

- secundare

- învăţământul

- pregătirea profesională

- adăpost