Economie

Tema- ECONOMIA DE PIATA-

Economia naturala si economia de schimb

Economia naturala reprezinta acea forma de organizare si functionare a activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati, fara a se apela la schimb.

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurarea activitatii economice in care agentii economici produc in vederea vanzarii, obtinand in schimbul lor altele, necesare trebuintelor. Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana.

Caracteristici generale ale economiei de schimb:

- specializarea ag. ec. in obtinerea anumitor bunuri;

- autonomia ,independenta economica a ag.ec.;

- monetarizarea economiei;

- legaturile economice dintre agenti se desfasoara sub forma tranzactiilor bilaterale;

- bunurile produse imbraca forma de marfa.

1) Specializarea ag. ec. Spre deosebire de producatorul ,, universal’’, caracteristic economiei naturale, economia de schimb are baza diviziunea sociala a muncii care genereaza agenti economici specializati: pe profesii, ramuri,subramuri, etc. Fiecare producator obtine anumite bunuri sau servicii, iar pentru satisfacerea tuturor trebuintelor sale este nevoit sa cedeze o parte din acestea pe piata, contra unui echivalent, altui producator ce creeaza alte bunuri si serivicii. Aceasta conditie duce la dezvoltarea si eficentizarea productiei.

2) Autonomia, independenta producatorilor

Ca trasatura a economiei de schimb automonia presupune ca agentii economici sunt abilitati cu drept de decizie , iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice. Autonomia cea mai larga se realizeaza in conditiile proprietatii particulare cand agentul economic decide in mod direct –sau prin reprezentanti- in virtutea dreptului de proprietate.

Economia de piata

Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a activitatii economice in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea diferitelor bunuri si servicii, precum si a metodelor de organizare si combinare a factorilor de productie.

Economia de piata se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- este o economie bazata pe profit, profitul fiind mobilul pentru care intreprinzatorul isi asuma riscul concurential

- este o economic concurentiala, concurenta fiind regulatorul principal al activitatii economice

- este o economic de intreprindere, unitatea economica fiind spatiul economic fundamental de decizie si de actiune

- este o economie bazata pe proprietatea privata si formarea libera a preturilor dar fará excluderea interventiei indirecte si directe a statului

In contextul economiei de piata, modul in care se realizeaza raportul dintre nevoile umane si bunurile create si serviciile prestate, face ca bunurile economice sa se imparta in marfare si nonmarfare. Ca un bun sa fie marfa trebuie sa indeplineasca cumulativ trei conditii: sa incorporeze munca, sa satisfaca o nevoie umana si sa fie destinat schimbului prin vanzare-cumparare.

Bunurile economice, marfurile pot fi clasificate dupa diverse criterii si anume:

a) Dupa forma de manifestare:

a. obiecte, cu existenta autonoma fata de producator si consumator;

b. servicii, care se consuma concomitent cu producerea lor;

c. informatii, detinute de specialisti in diferite domemi.

b) Dupa provenienta lor:

- naturale, regenerabile si neregenerabile

- derivate (cele care au suferit o transformare umana)

c) Dupa gradul de prelucrare:

- primare, luate direct din mediul lor natural

- intermediare, cele care se gasesc in diverse faze de prelucrare;

- finale, cele care nu mai sufera alte transformari;

d). Dupa destinatia finala:

- bunuri de consum personal (precum: hrana, imbracaminte, locuinta etc.)

- bunuri de consum social (serviciile de educatie, sanatate, aparare etc

- prodfactori: bunuri de capital tehnic, resurse naturale, resurse de munca, active financiare etc.;

e) Dupa posibilitatile de multiplicare :

- reproducnbile- cele care sunt realizate intr-un numar oricat de mare de exemplare, in rapon de existenta factorilor de productie

- nereproductibile (unice), acestea indicand probleme deosebite in privinta corelatiei lor cu preferintele umane;