Economie

Curs1 - Rolul instituţiilor financiare internaţionale în promovarea cooperării

monetare în contextul globalizării

Bretoon Woods -actul de naştere al instituţiilor financiare internaţionale

• Conferinţa monetară de la Bretton Woods- 44 de ţări s-au întrunit într-o pentru a hotărî asupra condiţiilor creării unui sistem monetar internaţional

• necesitatea constituirii unor instituţii financiare internaţionale menite să asigure o serie de avantaje cerute de: diviziunea internaţională a muncii, de circuitul mondial de valori materiale şi nemateriale, de găsirea unor căi de cooperare internaţională

Conferinţa de la Bretton Woods

• crearea premiselor necesare stabilităţii diferitelor monede, formării de fonduri (lichidităţi) pentru acoperirea deficitelor temporare ale balanţelor de plăţi, cât şi crearea unui cadru propice menţinerii unui echilibru relativ şi echitabil în schimburile interţări

Balanţa de plăţi externe:

• reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a creanţelor şi datoriilor care apar în schimbul de mărfuri şi servicii între o ţară şi alta, exigibile într-o anumită perioadă (de obicei un an) precum şi mişcările de capital produse în aceeaşi perioadă

• reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an).

• Sunt consideraţi rezidenţi - agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele companiilor străine.

• Din această categorie sunt excluse ambasadele, consulatele, instituţiile internaţionale şi reprezentanţele acestora (incluse în categoria de nerezidenţi).

• Practic, diferenţierea dintre cele două categorii de operatori economici are în vedere accepţiunea economică a rezidenţei: centrul principal de interes sau de activitate.

• La baza elaborării BPE stă conceptul de tranzacţie internaţională, prin aceasta înţelegându-se crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori economice în relaţiile unei economii cu restul lumii.

• Tranzacţia presupune schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale şi / sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilitatea de forţă de muncă sau de capital în relaţiile dintre rezidenţi şi nerezidenţi

• balanţa de plăţi externe se referă doar la operaţiunile desfăşurate de rezidenţii ce acţionează în cadrul teritoriului economic

• teritoriul economic nu coincide întotdeauna cu teritoriul naţional, putând fi mai restrâns (se exclud din teritoriul economic enclavele sau teritoriile ce aparţin altor ţări sau instituţiilor internaţionale) sau mai extins

Fluxurile reale şi fluxurile financiare:

• În balanţa de plăţi externe (BPE) se înregistrează două mari categorii de fluxuri: fluxurile reale şi fluxurile financiare apărute între rezidenţi şi nerezidenţi. Momentul înregistrării acestor fluxuri în balanţă este stabilit în funcţie de momentul transferului de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi.

• Fluxurile reale se referă la schimburile internaţionale de bunuri şi servicii (exportul şi importul). Practic, în balanţă aceste fluxuri sunt înregistrate valoric, diferenţa dintre intrări (exporturile) şi ieşirile (importurile) constituind balanţa comercială a unei ţări. Fluxurile de bunuri sunt înregistrate şi contabilizate separat de comerţul cu servicii. În cadrul acestor servicii sunt incluse serviciile de transport, comunicaţii, asigurări, consultanţă, comerţul cu drepturi de autor, asistenţă tehnică etc.