Economie

CAPITOLUL 1

Piaţa financiară

Cuvinte cheie: sistem financiar, piata financiara, piata de capital, active, actiuni, obligatiuni, cursul actiunilor, randamentul obligatiunii.

1. Piaţa financiară. Concept şi forme

În orice economie, economisirea şi investirea veniturilor se realizează de agenţii economici autonomi şi este diferit de cel al investiţiilor, pentru fiecare volum al economiilor. Cei cu lichidităţi excedentare vor pune la dispoziţia celor cu nevoi mai mari de investiţii, economiile rezultate din activitatea lor.

Sistemul financiar - reprezintă ansamblul de instituţii, instrumente şi reglementări corespunzătoare, care creează posibilitatea (pentru persoanele fizice şi/sau juridice) ca, în cadrul unei perioade de timp, să cheltuiască mai mult decât economisesc, iar altora le creează posibilitatea de a găsi o utilizare a excedentului de resurse.

Sistemul financiar are două componente de bază:

1. instituţiile financiare;

2. pieţele de capital.

1. Instituţiile financiare (intermediari financiari) - sunt reprezentată de bănci (inclusiv banca centrală), casele de economii, băncile de investiţii, băncile de credit ipotecar şi financiar, societăţile specializate în vânzarea mărfurilor pe credit, societăţile de asigurare etc.

2. Pieţe de capital - pe piaţa de capital se poate apela le două modalităţi principale: finanţare directă; finanţare indirectă.

Piaţa de capital reprezintă totalitatea operaţiunilor şi tranzacţiilor efectuate prin confruntarea cererii şi a ofertei de capital şi care au drept rezultat formarea şi plasarea capitalului de împrumut pe termen scurt, mijlociu şi lung. În funcţie de durata împrumuturilor, piaţa de capital are două componente:

a. piaţa de capital pe termen scurt - cunoscută şi sub numele de piaţă monetară, în cadrul căreia deosebim:

- piaţa interbancară;

- noile pieţe de capital pe termen scurt (pieţe ale titularilor de creanţe negociabile, pe termen scurt şi mijlociu);

b. piaţa de capital pe termen lung - în cadrul ei, obţinerea de capital se realizează pe seama emisiunii şi negocierii de valori mobiliare sub formă de acţiuni, obligaţiuni, rente, fapt ce a determinat o separare a acestui compartiment sub denumirea de piaţa financiară.

În literatura de specialitate se pune uneori semnul de egalitate între aceste pieţe sau între componentele acestora, în contradicţie cu noile realităţi de pe piaţa de capital contemporană. Procurarea de capitaluri pe termen lung şi scurt, pe baza titlurilor negociabile, are loc pe ambele pieţe (pe termen lung şi scurt).

Piaţa financiară - reprezintă totalitatea operaţiunilor de emisiune şi plasare a titlurilor de valoare negociabile, pe termen scurt, mijlociu şi lung, precum şi operaţiunile cu instrumente financiare derivate sau sintetice, efectuate cu scopul mobilizării directe de capital, de pe piaţă.

Funcţionarea pieţei financiare se bazează pe activitatea a două componente de bază şi anume:

a. piaţa primară - piaţa emisiunilor şi plasării titlurilor de valoare negociabile, care îndeplineşte funcţia de finanţare directă, de alocare a capitalului bănesc, în urma întâlnirii cererii cu oferta, formulate de agenţii economici pe această piaţă. Pe această piaţă, se lansează şi se vând hârtiile de valoare nou emise. Vânzarea se realizează prin intermediul băncilor comerciale şi a altor instituţii financiare, contra unui comision. Vânzarea se face la valoarea nominală, iar în cazul obligaţiunilor, uneori sub valoarea nominală, dar, răscumpărarea se face la valoarea nominală. Întreaga activitate promoţională se realizează de către vânzătorul hârtiilor de valoare

b. piaţa secundară - a cărei instituţie principală este bursa de valori mobiliare, asigură cadrul reglementat pentru care titlurile de valoare (deja emise pe piaţa primară) să se poată transforma în capital bănesc. Funcţia economică a acestei pieţe constă în crearea cadrului adecvat de negociere a titlurilor aflate la investitori, pentru recuperarea capitalurilor investite, în schimbul cedării titlurilor, în condiţiile unei pieţe libere, transparente şi operative.

Un alt rol al pieţei secundare constă în posibilitatea oferită, de evaluare permanentă a titlurilor de valoare, un "barometru" al evoluţiei economiei de ansamblu.

Pentru a cunoaşte şi înţelege piaţa financiară, se impune cunoaşterea conceptului de active.

Activele - sunt bunuri mobile şi imobile, creanţe şi disponibilităţi băneşti, pe care le predă o întreprindere şi care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor.

Există două categorii principale de active:

a. activele fizice (corporale, reale, tangibile) - cuprind bunuri de capital fix (echipamente, construcţii, maşini, utilaje, animale de muncă etc.), suprafeţe de teren, stocuri, bunuri de folosinţă îndelungată, creanţe, titluri de plasament şi disponibilităţi băneşti. Aceste active generează venituri sub formă de: profit, rentă, chirii, sau generează fluxuri de servicii de consum (în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată).

b. activele financiare - cuprind: depozite monetare şi semimonetare (inclusiv hârtiile de valoare pe termen scurt şi lung). Ele pot fi: active financiar-bancare care generează dobânzi, având un grad redus de risc şi nefiind negociabile, precum şi activele financiare nebancare ce se pot concretiza în titluri financiare negociabile pe piaţa financiară secundară.

Pieţele de active financiare - sunt acelea în care se tranzacţionează acţiuni, obligaţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi obţinute asupra unor active reale.

Activele financiare se pot grupa după diferite criterii:

a. din punct de vedere al perioadei de valabilitate - pot fi:

- pe termen scurt (mai mic de un an, sau până la un an): titluri comerciale, certificate de depozit, bilete de trezorerie;

- pe termen lung - acelea care mijlocesc finanţările externe, plasamente pe perioade mai mari de un an sau fără termen. Aici intră acţiunile şi obligaţiunile;

b. din punct de vedere al venitului pe care îl aduc:

- active cu venituri fixe (cu acţiuni privilegiate şi obligaţiuni);

- active cu venituri variabile (acţiuni ordinare).