Economie

1. CEREREA

Capacitatea de cumparare si vointa de cumparare caracterizeaza cererea.

Capacitatea de cumparare consta in resursele banesti disponibile care genereaza cererea solvabila.

Vointa de cumparare este latura subiectiva a deciziei de repartizare efectiva a unor disponibilitati banesti pentru cumpararea de bunuri. Aceasta depinde de structura si intensitatea nevoilor, anticiparile in evolutia veniturilor etc.

CEREREA este cantitatea dintr-o marga ce poate fi cumparata de un cumparator intr-o perioada determinata de timp la pretul existent.

Exista 3 tipuri de cerere: individuala, de piata , totala.

Cererea individuala= optiunea cumparatorului si este rezultatul atitudinii sale fata de variatiile veitului alocat pentru achizitia unui bun, dar si fata de modificarile pretului bunului respectiv.

Cererea de piata= suma cantitailor cerute dintr-un bun la fiecare nivel de pret cu conditia ca cei care solicita bunul sa ia deciziile indepentdent unul de altul. In functie de natura bunurilor cerute putem deosebi: cerere pentru bunuri substituibile, cerere pentru bunuri complementare, cerere derivata.

Marimea cerereii depinde de nivelul pretului propus pt bunul cerut si de nivelul venitului cumparatorului

Dinamica generala a cererii, atat individuale si de piata este una descrescatoare si se inscrie pe o curba de la stanga la dreapta astefel incat la o scadere a pretului cantitatea ceruta creste. In cazul cresterii pretului cererea scade.

Legea generala a cerereii ca raport de cauzalitate dintre modificarea pretului unui bun si modificarea cantitatii cerute, arata ca rezultatul cresterii pretului unui bun este reducearea cantitatii cerute si invers.

In afara de factorul pret , asupra dinamicii cantitatii cerute actioneaza si alti factori:

- modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor-pentru bunurile normale exista o relatie directa si pozitiva intre evolutia veniturilor si cererea de bunuri. In cazul bunurilor inferioare relatia dintre dinamica veniturilor si cerere este negativa (cresc veniturile, scade cererea)

-modificarea preturilor altor bunuri: o relatie pozitiva intre bunul substituibil si cel substituit (daca pretul primului creste->o cerere mai mare la cel de-al doilea) in cazul bunurilor complementare relatia dintre cresterea pretului unui bu si cantitatea ceruta din celalalt este negativa.

-nr de cumparatori: relatie pozitiva

-preferintele cumparatorului

-anticiparile privind evolutia pretului si a venitului: cand se asteapta cresteri generale sau partiale de preturi consumatorii fac stocuri si invers.

2. ELASTICITATEA CERERII. FACTORII IN FUNCTIE DE PRET.

ELASTICITATEA CEREREII reprezinta sensibilitatea cererii la modificarea pretului sau a altor factori ai cererii. Coeficientul elasticitatii cererii arata gradul sau procentul modificarii cererii in functie de schimbarea

Pretului sau ai altor facotri ai cererii, ca raport intre modificarea cererii si a acelui factor de influenta a cererii.

Dupa marimea acestui coeficient cererea pt diferite bunuri poate inregistra urmatoarele forme: elastica (>1), inelastica (<1), elastica unitara (=1), perfect elastica, perfect inelastica.

Elasticitatea rigida (inelastica) a cantitatii cerute dintr-un bun este proprie unor bunuri de prima necesitate (paine), pt bunuri cu pondere mica in cheltuielile de consum (sarea) , pt bunuri complementare fara de care nu se poate folosi intreg sistemul de utilitati ale bunului complex.

Elasticitatea supraunitara se refera la acele bunuri mai scumpe, dar care nu intra in categoria bunurilor de lux si care nu sunt esentiale pt existenta omului, care au intrat sau sunt pe cale sa intre in obiceiurile de consum si se refera la bunurile usor substituibile si cerute ce consumatori cu venituri si de conditie medie.

Paradoxul Giffen: in conditiile cresterii preturilor in paralel cu scaderea veniturilor, unii cumparatori reunta la consumul unor bunuri considerandu-le inabordabile si cer o cantitate mai mare dintr-un bun pe care il considera absolut necesar chiar daca si pretul acestuia a crescut.