Cuprins
- INTRODUCERE.4
- CAP 1. ECONOMIE – MICROECONOMIE – LEGI SI PRINCIPII ECONOMICE .5
- OBIECTIVE:.5
- 1.1 FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMIEI.5
- 1.2. MICROECONOMIA – CA RAMURĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE.6
- 1.3. LEGI ECONOMICE FUNDAMENTALE.8
- 1.4. PRINCIPII ŞI LEGITĂŢI ECONOMICE .9
- 1.5. METODELE DE STUDIU ALE ECONOMIEI .9
- CONCEPTE CHEIE.10
- TESTE GRILĂ .10
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.11
- CAP 2. RESURSELE ŞI FACTORII DE PRODUCŢIE .12
- OBIECTIVE:.12
- 2.1. RESURSELE ECONOMICE.12
- 2.2 FACTORII DE PRODUCŢIE .13
- 2.2.1. Munca – factor determinant în producţie .13
- 2.2.2. Natura – factor originar de producţie .14
- 2.2.3. Capitalul – factor derivat de producţie. .16
- CONCEPTE CHEIE.17
- TESTE GRILĂ .17
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.19
- CAP 3. PROPRIETATEA ŞI FORMELE EI .20
- OBIECTIVE:.20
- 3.1. OBIECTUL ŞI SUBIECTUL PROPRIETĂŢII .20
- 3.2. STRUCTURA RAPORTULUI ECONOMIC DE PROPRIETATE. .21
- 3.3. PLURALISMUL FORMELOR DE PROPRIETATE. .22
- TESTE GRILĂ .23
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.24
- CAP 4. ECONOMIA NATURALĂ ŞI ECONOMIA DE SCHIMB.25
- OBIECTIVE:.25
- 4.1. GENEZA ECONOMIEI CONCURENŢIALE DE SCHIMB.25
- 4.2. ECONOMIA DE SCHIMB.26
- 4.3. PIAŢA - REALITATE COMPLEXĂ ŞI DINAMICĂ .27
- TESTE GRILĂ: .30
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.31
- CAP. 5. CEREREA ŞI OFERTA.32
- OBIECTIVE:.32
- 5.1. LEGEA CERERII .32
- 5.2. ELASTICITATEA CERERII .33
- 5.3. LEGEA OFERTEI .35
- 5.4. ELASTICITATEA OFERTEI .36
- TESTE GRILĂ .37
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.38
- CAP 6 CONCURENŢA ŞI FORMELE EI .39
- OBIECTIVE:.39
- 6.1. CONCURENŢA.39
- 6.2. TIPURI DE PIEŢE CONCURENŢIALE.40
- 6.2.1. Piaţa cu concurenţa perfectă sau pură.40
- 6.2.2. Piaţa cu concurenţă imperfectă.40
- TESTE GRILĂ .44
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.45
- CAP. 7 BANII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ .46
- OBIECTIVE:.46
- 7.1. NATURA ŞI GENEZA BANILOR .46
- 7.2. ROLUL ŞI FUNCŢIILE BANILOR. .47
- TESTE GRILĂ .49
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.50
- CAP 8 PREŢURILE ŞI MECANISMELE PIEŢEI .51
- OBIECTIVE:.51
- 8.1. CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE PREŢURILOR .51
- 8.2. FUNCŢIILE PREŢURILOR.52
- 8.3. MECANISMUL FORMĂRII PREŢURILOR. TIPURI DE PREŢURI.53
- 8.4. POLITICI DE PREŢURI.54
- TESTE GRILĂ .55
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.56
- CAP 9. ÎNTREPRINDEREA ŞI ÎNTREPRINZĂTORUL.57
- OBIECTIVE:.57
- 9.1. ÎNTREPRINDEREA - UNITATEA ECONOMICĂ DE BAZĂ .57
- 9.2. TIPURI PRINCIPALE DE ORGANIZARE A AFACERILOR .58
- 9.3. ÎNTREPRINZĂTORUL ÎN ECONOMIA MODERNĂ DE PIAŢĂ.60
- TESTE GRILĂ .62
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.63
- CAP 10. COSTURILE DE PRODUCŢIE .64
- OBIECTIVE:.64
- 10.1. COSTUL ROL, FUNCŢII. TIPOLOGIA COSTURILOR.64
- 10.2. MĂRIMEA, STRUCTURA ŞI DINAMICA COSTULUI .66
- 10.3. PROBLEMA MINIMIZĂRII COSTULUI. PRAGUL RENTABILITĂŢII ŞI OPTIMUL PRODUCĂTORULUI .67
- TESTE GRILĂ .68
- TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE:.70
- CAP 11. SALARIUL – VENIT FUNDAMENTAL.72
- OBIECTIVE:.72
- 11.1. GENEZA NOŢIUNII DE SALARIUL .72
- 11.2. MĂRIMEA ŞI DINAMICA SALARIULUI.74
- 11.3. FORMELE DE SALARIZARE .76
- TESTE GRILĂ .77
- TITLURI DE REFERATE ŞI LUCRĂRI COMPLEXE:.78
- CAP. 12. DOBÂNDA ŞI RATA DOBÂNZII.79
- OBIECTIVE:.79
- 12.1. TEORII CU PRIVIRE LA DOBÂNDĂ .79
- 12.2. FORMELE DOBÂNZII .80
- TESTE GRILĂ .82
- TITLURI DE REFERATE ŞI LUCRĂRI COMPLEXE .82
- CAP. 13. PROFITUL .83
- OBIECTIVE:.83
- 13.1. CONTROVERSE TEORETICE PRIVIND SUBSTANŢA PROFITULUI .83
- 13.2. PROFITUL ECONOMIC ŞI SURSELE LUI.84
- 13.3. REPARTIŢIA PROFITULUI.87
- TESTE GRILĂ .88
- DICŢIONAR.91
- BIBLIOGRAFIE: .93
- RĂSPUNSURI TESTE: .95
Extras din curs
Introducere
Trecerea la economia de piaţă presupune elaborarea unei teorii microeconomice
adecvate, care să abordeze comportamentul firmei în condiţiile mediului economic
concurenţial.
Noua teorie economică a firmei, se bazează pe studiul aprofundat al cererii şi al
ofertei, al comportamentului consumatorului, al adaptării producţiei la cerinţele pieţei.
Fundamentele teoretico-metodologice şi aplicative însuşite la disciplina Economie
reprezintă premise ale unei pregătiri superioare a studenţilor prin celelalte discipline
economice din planurile de învăţământ ale facultăţilor. Numai în acest fel, se asigură
formarea unor economişti cu profil larg, cu o gândire creativ-prospectivă, capabili să se
încadreze cu profesionalism la locurile de muncă şi să contribuie la soluţionarea problemelor
economice.
Microeconomia, analizează acele principii şi reguli pe baza cărora se poate ameliora
relaţia dintre nevoi şi resurse, dintre resursele economice limitate, rare, tot mai costisitoare şi
greu de procurat, pe de o parte, şi nevoile umane nelimitate, în continuă diversificare şi
rafinare, pe de altă parte. Economia are drept obiectiv tratarea conceptelor de bază şi a
regularităţilor ce definesc activităţile economice contemporane, privite prin prisma
comportamentelor individuale ale participanţilor. În acest context, se acordă atenţia necesară
înţelegerii oportunităţilor de care pot beneficia unităţile economice individuale, precum şi
restricţiile cu care acestea se confruntă.
Lucrarea este structurată în 13 capitole, care tratează problematica de bază a
microeconomiei: analiza pieţei, a cererii şi a ofertei, factorii care influenţează nivelul cererii
şi al ofertei, precum şi echilibrarea lor, elasticitatea cererii, comportamentul consumatorului,
teoria aplicată a producţiei, piaţa factorilor de producţie, precum şi venituri ale factorilor de
producţie.
Lucrarea de faţă este concepută ca un material menit să orienteze pe studenţi în
procesul de aprofundare a cunoştinţelor teoretice şi practice şi cuprinde:
Obiective: rolul lor este să ghideze spre ceea ce este esenţial şi asigura firul logic şi
cronologic în derularea activităţii economice, permiţând însuşirea cunoştinţelor de la simplu
la complex.
Teste grilă şi probleme: au funcţia principală de a solicita gândirea şi
perspicacitatea studentului; unele teste grilă sunt concepute ca instrumente de sistematizare a
problemelor, altele sunt menite să iniţieze şi să obişnuiască studenţii cu calculul economic.
Titluri de referate şi de lucrări complexe: studenţii sunt orientaţi, prin formularea
titlurilor respective, să cerceteze problemele teoretice fundamentale cuprinse în manual;
unele titluri pot face obiectul referatelor la cercurile ştiinţifice studenţeşti sau pot fi adoptate
ca subiecte orientative pentru lucrările de licenţă.
Cap 1. Economie – microeconomie – legi si principii economice
Obiective:
• formarea şi dezvoltarea economiei
• microeconomia – ca ramură a ştiinţei economice
• legi economice fundamentale
• principii şi legităţi economice
• metodele de studiu ale economiei
1.1 Formarea şi dezvoltarea economiei
Noţiunea de economie şi apoi de Economie Politică îşi are originea în gândirea lui
Aristotel şi a fost generalizată în lucrări de specialitate, pornind de la termenii greceşti: oikos
= casă, gospodărie; nomos = normă, lege; polis = cetate, stat; logos = ştiinţă. De aici,
Economia Politică este ştiinţa care se ocupă de legile şi acţiunile pentru gospodărirea casei,
cetăţii, societăţii. În anul 1615 Antoine de Montchrestien foloseşte pentru prima dată în
denumirea de Economie Politică în “Traite d’economie politique” – o carte despre finanţele
publice, despre normele de gospodărire a satului, scrisă pentru suveranul de atunci al Franţei
Louis al XIII-lea (cel drept), tatăl lui Louis al XIV-lea.
Definirea Economie politice se poate grupa în cinci mari sensuri:
a) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei), cum a denumit-o Adam Smith;
concepţie clasică asupra izvorului bogăţie – munca anuală a unei naţiuni, definită de A, Smith
şi asupra distribuţiei bunurilor create, definită de D. Ricardo, prin repartizarea rentei pentru
pământ, a dobânzii pentru capital şi a salariului pentru muncă.
Se apreciază că o ştiinţă nu se restrânge la studiul bunurilor ci la tot ceea ce concură la
producţia, schimbul şi repartiţia bogăţiilor.
b) Economia Politică – ştiinţa schimbului şi alternativelor – în viziunea concepţiei
neoclasice.
Paul Samuelson – laureat al premiului Nobel pentru economie – spunea în lucrarea sa
“Economics”că “Economia Politică studiază modalităţile în care oamenii şi societatea decid,
cum să utilizeze moneda, să aloce resursele productive rare în producerea bunurilor şi
serviciilor variate şi să le repartizeze conform scopurilor de consum prezente şi viitoare, între
diferiţi indivizi şi între colectivităţi care constituie societatea.”
c) Economia Politică studiază legăturile sociale din sfera producţie, repartiţie,
schimbului şi consumului. Deci, ştiinţa economică este datoare nu numai să definească
noţiunile, categoriile economice: salariul, preţ etc., ci să explice formarea şi variaţia lor, dar
mai ales să precizeze raporturile sociale care intervin în acest mecanism.
d) Economia Politică în viziunea socio-economică, cerea trecerea de la economia
materială, în care omul era considerat “atom utilitar al societăţii” la “economia umană” – care
combină nu numai ideea de economie şi de materialitate, ci şi celelalte trebuinţe ale omului:
educaţie, artă, religie, politică etc.
În această viziune procesul social este un ansamblu de relaţii între om ca entitate
biologică şi psihică şi structura unică a simbolurilor şi tehnicilor care îi permit să-şi menţină
existenţa.
e) Economia Politică este o analiză “marginală”, deoarece presupune că
“întotdeauna deciziile sunt luate prin aprecierea costurilor suplimentare în raport cu
beneficiile suplimentare”.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economie.pdf