Economie

Introducere

Economia politica are functia instructiv educativa de a-i ajuta pe studenti, viitori specialisti în domeniu, sa-si formeze o gândire complexa, coerenta si critica cu privire la modul de functionare a economiei contemporane. Pe fundalul unui sistem notional adecvat, aceasta disciplina universitara îsi asuma misiunea civica de a contribui la analiza si evaluarea problemelor multiple si controversate ale tranzitiei României la o economie de piata eficienta, echilibrata si echitabila, menita sa asigure înscrierea tarii pe o traiectorie normala, ascendenta.

Domeniul de studiu al Economiei politice s-a conturat, în timp, într-un amplu proces de confruntare a diverselor curente de gândire economica. S-a ajuns, astfel, la un anume consens între specialisti, conform caruia Economia studiaza sistemul activitatilor economice în integralitatea sa. Obiectivul ei de cercetare se delimiteaza nu prin sectionari de un fel sau altul în realitatea economica, ci printr-un mod specific de abordare, prin functiile teoretico-metodologice pe care le îndeplineste si prin concluziile pe care le formuleaza în numele întregului sistem al stiintei economice.

Fundamentele teoretico-metodologice si aplicative însusite la disciplina Economie reprezinta premise ale unei pregatiri superioare a studentilor prin celelalte discipline economice din planurile de învatamânt ale facultatilor. Numai în acest fel, se asigura formarea unor economisti cu profil larg, cu o gândire creativ-prospectiva, capabili sa se încadreze cu profesionalism la locurile de munca si sa contribuie la solutionarea problemelor economice.

Economia politica, analizeaza acele principii si reguli pe baza carora se poate ameliora relatia dintre nevoi si resurse, dintre resursele economice limitate, rare, tot mai costisitoare si greu de procurat, pe de o parte, si nevoile umane nelimitate, în continua diversificare si rafinare, pe de alta parte. Economia politica are drept obiectiv tratarea conceptelor de baza si a regularitatilor ce definesc activitatile economice contemporane, privite prin prisma comportamentelor individuale ale participantilor. În acest context, se acorda atentia necesara întelegerii oportunitatilor de care pot beneficia unitatile economice individuale, precum si restrictiile cu care acestea se confrunta.

Lucrarea de fata este conceputa ca un material menit sa orienteze pe studenti în procesul de aprofundare a cunostintelor teoretice si practice si cuprinde:

Obiective: rolul lor este sa ghideze spre ceea ce este esential si asigura firul logic si cronologic în derularea activitatii economice, permitând însusirea cunostintelor de la simplu la complex.

Teste grila si probleme: au functia principala de a solicita gândirea si perspicacitatea studentului; unele teste grila sunt concepute ca instrumente de sistematizare a problemelor, altele sunt menite sa initieze si sa obisnuiasca studentii cu calculul economic.

Titluri de referate si de lucrari complexe: studentii sunt orientati, prin formularea titlurilor respective, sa cerceteze problemele teoretice fundamentale cuprinse în manual; unele titluri pot face obiectul referatelor la cercurile stiintifice studentesti sau pot fi adoptate ca subiecte orientative pentru lucrarile de licenta.

Cap 1. Formarea si dezvoltarea economiei politice

Obiective:

- geneza economiei politice;

- notiunea de economie politica;

- economia politica – stiinta economica teoretica fundamentala.

- metode de studiu ale economiei politice.

1.1. Obiectul si metoda economiei politice

Notiunea de economie si apoi de Economie Politica îsi are originea în gândirea lui Aristotel si a fost generalizata în lucrari de specialitate, pornind de la termenii grecesti: oikos = casa, gospodarie; nomos = norma, lege; polis = cetate, stat; logos = stiinta. De aici, Economia Politica este stiinta care se ocupa de legile si actiunile pentru gospodarirea casei, cetatii, societatii.

În anul 1615 Antoine de Montchrestien foloseste pentru prima data în denumirea de Economie Politica în “Traite d’economie politique” – o carte despre finantele publice, despre normele de gospodarire a satului, scrisa pentru suveranul de atunci al Frantei Louis al XIII-lea (cel drept), tatal lui Louis al XIV-lea.

Definirea Economie politice se poate grupa în cinci mari sensuri:

a) Economie Politica – stiinta a bogatiilor (avutiei), cum a denumit-o Adam Smith; conceptie clasica asupra izvorului bogatie – munca anuala a unei natiuni, definita de A, Smith si asupra distributiei bunurilor create, definita de D. Ricardo, prin repartizarea rentei pentru pamânt, a dobânzii pentru capital si a salariului pentru munca.

Se apreciaza ca o stiinta nu se restrânge la studiul bunurilor ci la tot ceea ce concura la productia, schimbul si repartitia bogatiilor.

b) Economia Politica – stiinta schimbului si alternativelor – în viziunea conceptiei neoclasice.

Paul Samuelson – laureat al premiului Nobel pentru economie – spunea în lucrarea sa “Economics”ca “Economia Politica studiaza modalitatile în care oamenii si societatea decid, cum sa utilizeze moneda, sa aloce resursele productive rare în producerea bunurilor si serviciilor variate si sa le repartizeze conform scopurilor de consum prezente si viitoare, între diferiti indivizi si între colectivitati care constituie societatea.”

c) Economia Politica studiaza legaturile sociale din sfera productie, repartitie, schimbului si consumului. Deci, stiinta economica este datoare nu numai sa defineasca notiunile, categoriile economice: salariul, pret etc., ci sa explice formarea si variatia lor, dar mai ales sa precizeze raporturile sociale care intervin în acest mecanism.

d) Economia Politica în viziunea socio-economica, cerea trecerea de la economia materiala, în care omul era considerat “atom utilitar al societatii” la “economia umana” – care combina nu numai ideea de economie si de materialitate, ci si celelalte trebuinte ale omului: educatie, arta, religie, politica etc.

În aceasta viziune procesul social este un ansamblu de relatii între om ca entitate biologica si psihica si structura unica a simbolurilor si tehnicilor care îi permit sa-si mentina existenta.

e) Economia Politica este o analiza “marginala”, deoarece presupune ca “întotdeauna deciziile sunt luate prin aprecierea costurilor suplimentare în raport cu beneficiile suplimentare”.

Aceasta acceptiune a profesorului Paul Hayne, de la Universitatea din Washington, în lucrarea “Modul economic de gândire” arata ca Economia politica este o stiinta orientata spre viitor, urmareste calea logica de a întelege ce calauzeste comportamentul uman în economic si cum se realizeaza cooperarea sociala prin adaptarea reciproca acelor care vând si a celor care cumpara, proces ce are loc datorita modificarii continue a avantajului comparativ pe care interactiunea o produce. Este, în esenta, o varianta a teoriei neoclasice