Economie comercială

Cap.1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în economia naţională

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul;

1.2. Comerţul internaţional şi Uniunea

Europeană;

1.3. Evoluţii şi tendinţe în comerţul

contemporan.

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Comerţul – componentă principală în sistemul unei economii naţionale;

Noţiunea de comerţ în teoria economică:

ramură a economiei naţionale, ce cuprinde activitatea unor agenţi economici specializaţi în efectuarea de acte de comerţ;

categorie economică;

profesiunea unor persoane (fizice, juridice) care acţionează în cadrul pieţei, asigurând actele de schimb.

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Conceptul de comerţ:

transferul titlurilor de proprietate asupra produselor şi serviciilor;

prestaţiile de servicii realizate între:

diferite stadii ale producţiei;

producător şi consumator.

Activitatea comercială:

legătură vitală între producător şi utilizator;

contribuie la:

fluidizarea şi satisfacerea cerinţelor de pe piaţă;

întâlnirea dintre cerere şi ofertă;

recunoaşterea economică a cererii/ofertei, prin intermediul actului de vânzare cumpărare;

Politica comercială:

parte a politicii economice a unui stat;

totalitatea măsurilor, reglementărilor cu caracter juridic, fiscal, valutar, bugetar, financiar, bancar, promovate în scopul orientării şi integrării relaţiilor comerciale.

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Funcţiile autorităţilor publice pentru asigurarea politicii comerciale:

administrarea, orientarea şi dezvoltarea economiei naţionale;

asigurarea aplicării corespunzătoare a controalelor administrative;

crearea unui cadru propice desfăşurării relaţiilor comerciale.

Orientarea politicii comerciale:

este influenţată de dezvoltarea economică a statului:

poziţia de liber schimb – ţări dezvoltate;

politică puternic protecţionistă - în perioada de criză;

poate fi:

discriminatorie;

nediscriminatorie;

Principiul funcţional al politicii comerciale:

principiul egalităţii în relaţiile economice:

principiul nediscriminării partenerilor comerciali;

clauza naţiunii celei mai favorizate:

„un stat acordă unui alt stat anumite înlesniri ce vizează schimburile dintre două ţări, acestea fiind acordate în mod nediscriminatoriu, tuturor statelor cu care întreţine relaţii comerciale respectivul stat”.

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Tipuri de relaţii comerciale, în politicile comerciale:

de promovare a relaţiilor economice internaţionale;

de protejare a economiei naţionale de concurenţă externă;

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Definiţii ale comerţului:

literatura de specialitate:

ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de consum, indiferent care ar fi fost forma acestuia;

etimologic:

commercium (lb. latină) – schimbul cu ceva sau cu cineva;

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Definiţii ale comerţului:

în sens funcţional:

activitatea prin care anumiţi participanţi la realizarea actelor de piaţă procură bunuri (mărfuri comerciale) de la alţi participanţi în sistemul relaţiilor de piaţă pentru a le livra unor terţi;

schimbul de mărfuri materiale;

în sens instituţional:

sistemul instituţiilor, societăţilor, asociaţilor şi persoanelor fizice a căror activitate economică se bazează pe comerţ, în sensul său funcţional

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

Activitatea de comerţ:

a cunoscut modificări substanţiale:

iniţial: simplă activitate de intermediere;

ulterior:

activitate creatoare de utilităţi (folos, serviciu util sau utilizabil);

foarte importantă atât pentru producători, cât şi pentru utilizatori;

o fază intermediară esenţială între funcţia de producţie şi funcţia de consum.

elemente ce deosebesc cele două categorii de parteneri (producători, utilizatori):

amplasarea în spaţiu şi distanţa;

necunoaşterea reciprocă a mijloacelor financiare şi productive de care dispun;

disproporţiile dintre cantităţile produse pentru una şi aceeaşi nevoie etc.

comerţul: o funcţie ce are în vedere punerea bunurilor şi serviciilor la dispoziţia utilizatorilor, în condiţii de loc, de timp şi de mărime.