Economie europeană

Uniunea Europeană este o construcţie cu totul specială in peisajul grupurilor integraţioniste.

a). este cea mai mare dimensiune economică

b). are cele mai puternice elemente de supranaţionalitate

c). este cel mai mare progres pe calea integrării politice

d). este singura grupare cu mecanisme proprii de redistribuire

U.E. are atributele unui stat federal cu anumite trăsături particulare :

a). este prin excelenţă o putere civilă fără prerogative şi influenţă în domeniile care reclamă puterea militară şi forţa coercitivă

b). este un stat reglementar

Factorii generali ai construcţiei europene

1. Consolidarea păcii unei naţiuni aflate în urma

2. Contracararea ameninţării sovietice

3. Sporirea influenţei exercitate pe plan internaţional de statele membre în contraponderea hegemoniei politice si culturale a SUA.

4. Construirea unei pieţe de mari dimensiuni şi creşterea competitivităţii economiilor statelor participante

5. Construirea unei confederaţii europene cu identitate proprie.

Jaloanele parcursului integraţionist în Europa

• Tratatul de la Paris(18 aprilie 1951) prevedea crearea Comunităţii Europene A Cărbunelui şi Oţelului (CECO) ( Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg)

Obiectivele acestui tratat erau:

- obiective generale pentru dezvoltarea celor două industrii

- instituţii intervenţioniste în caz de criză

- control absolut asupra concentrărilor economice din ramurele respective

- impozitul de CA a tuturor inteprindereilor din ramurele respective constituiau venituri directe

• Tratatul de la Roma (25 martie 1957) prevedea:

- crearea a două comunităţi : Comunitatea Economică Europeană şi Comunitarea Economică pentru energie atomică.

- Uniunea vamală între membri

- Înfiinţarea unor mecanisme supranaţionale ( Curtea de Justiţie si Comisia de Justiţie)

- Formularea şi aplicarea de politici comune în anumite domenii

• Tratatul de Fuziune(1965)

- unifică instituţiile create de tratatele anterioare având drept obiectiv Unificarea celor trei comunităţi

În 1979 s-a formulat un cadru prin care s-a lansat sistemul monetar european care stabiliza cursurile de schimb printr-o monedă numită ECO.

La mijlocul anilor 80 după 3 decenii de la Tratatul de la Roma, CEE progresase foarte neuniform pe calea integrării economice. În acest context, procesul integraţionist a cunoscut un puternic impuls prin desăvârşirea pieţei interne publice. Acest proiect a fost trasat prin CARTEA ALBA (1985).

În februarie 1986 – Prima revizuire substanţială a CE prin aşa numitul ”Act unic european” care avea următoarele elemente de noutate:

a). stabilirea explicită a votului cu majoritate calificată pentru luarea deciziilor

b). introducerea sistemului monetar European şi cooperarea în materie de politică externă.

c).extinderea competenţelor în politica ecologică şi socială

În februarie 1992 are loc Tratatul de la Maastricht unde s-au introdus noi amendamente si s-au pus bazele unui nou concept de UE.

Acest tratat a pus bazele creării economice si monetare a UE. A intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

• Tratatul de la Amsterdam (octombrie 1997)

• Tratatul de la Nissa(2001)

Jaloanele extinderii CEE

Cuprinderea limitată la scară europeană a comunităţilor europene din 1950 are explicaţii multiple cum ar fi:

- includerea ţărilor est-europene în lagărul sovietic

- limitarea optiunilor de politică

Au aderat:

1951- Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg

1973- Irlanda, Regatul Unit, Danemarca

1981- Grecia

1986- Spania, Portugalia

1995- Finlanda, Suedia, Austria

2004- Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Republica Cehă, Slovacia

2007-România,Bulgaria.

Forme de integrare economică

Se referă la eliminarea frontierelor economice între ţări astfel încât existenţa frontierelor naţionale să nu mai influenţeze alocarea resurselor.

Acesta este un deziderat ambiţios deoarece frontierele naţionale nu delimitează doar teritorii unde funcţionează legi diferite ci şi spaţii geografice caracterizate prin diferite aspecte de la limbă, cultură, obiceiuri.

Integrarea economică europeană este un proces având 2 coordonate :

- în adâncime prin creşterea numărului de domenii reglementare la nivel supranaţional

- în lărgime prin creşterea numărului de membri.