Economie Europeană

MODULUL I.

CONCEPTUL DE INTEGRARE

Concepte de bază:

- integrare în sens,

- integrare economică,

- integrare economică internaŃională.

Obiective urmărite: predarea acestui modul are ca scop

familiarizarea studenŃilor cu conceptele de integrare si aspectele teoreticometodologice

au menirea de a-i introduce pe studenŃi în domeniul

integrării europene.

Recomandări privind studiul: StudenŃii pot consulta pentru acest

domeniu o bibliografie vastă, preocupările de definire a integrării

economice putând fi regăsite într-o serie mare de studii si cercetări

cuprinse în cărŃi sau reviste de specialitate. Se recomandă studiul

individual, organizat în funcŃie de bibliografia indicată. A se aprofunda in

mod special:

- Mihaela LuŃas, Integrare economică europeană, Ed. Economică, 1999,

- Mihaela LuŃas, Uniunea Europeană - Mecanismul Integrării, Ed. Dacia,

2005.

Rezultate asteptate: studenŃii să cunoască noŃiunile teoretice ale

integrării economice.

INTEGRARE ÎN SENS GENERAL

În sens general, integrarea reprezintă ajustarea reciprocă a

elementelor constitutive ale unui sistem, permiŃându-i acestuia să

formeze un nou echilibru sau “combinarea părŃilor dintr-un întreg în

procesul de atingere a stadiului de uniune, iar uniunea este un întreg

rezultat din combinarea unor părŃi sau a unor membri”.

Prima mărturie a definirii, într-o sursă scrisă, a cuvântului

“integrare“ datează din anul 1620, când, în prima ediŃie a “The Oxford

English Dictionary“ integrarea este definită prin “combinarea părŃilor

dintr-un întreg”.

În limba română, ca de altfel si în limbile germană, engleză,

franceză, sau italiană, cuvântul integrare este preluat din limba latină,

unde “integratio- integrationis “ era utilizat în limbajul uzual cu sensul de

a renova, a restabili, a întregi, a completa.

INTEGRARE ECONOMICĂ

În sens economic, termenul a fost iniŃial utilizat la microscară pentru

a reflecta legăturile stabilite în cadrul activităŃi economice între diferitele

compartimente ale unei firme sau între firme diferite care participă, în

cadrul unul flux tehnologic, la obŃinerea unui produs.

Ulterior, cu sensul de integrare economică, dar fără a utiliza acest

concept (înlocuit de cooperare sau unificare) a fost descris procesul de

combinare a economiilor naŃionale în cadrul unei regiuni economice de

dimensiuni mari, respectiv de formare a blocurilor economice.

DefiniŃiile date integrării economice la macroscară au câteva

elemente comune. Primul este acela ca integrarea economica semnifica

”crearea unor spaŃii economice de mari dimensiuni, care permit, prin

exploatarea economiilor la scară si a specializării ca urmare a cresterii

dimensiunilor pieŃei, obŃinerea unor preŃuri scăzute si implicit a unor

profituri ridicate. Elementele definitorii ale integrării sunt, din acest punct

de vedere:

- diviziunea muncii - la nivel local, sectorial, de ramură, naŃional,

regional sau global;

- principiul discriminării sau al non-discriminării ;

- mobilitatea factorilor de productie, a bunurilor si serviciilor;

Cel de-al doilea este acela prin care integrarea economică trebuie

abordata din perspectiva duala: ca proces si ca o stare de fapt.

Privita ca proces, integrarea reprezinta “crearea si menŃinerea unor

modele de interacŃiuni economice, sociale si politice, intense si diverse,

între unităŃi anterior autonome”. Când, procesul este unul continuu, fără

impulsul deciziilor politice, ca urmare a dinamicii pieŃelor, tehnologiilor,

reŃelelor de comunicare si a schimbărilor sociale, vorbim de integrare

informală si non-instituŃională. Când procesul este unul continuu,

coordonat si structurat si constă în schimbarea cadrului legislativ care

încurajează sau inhibă fluxurile informale, vorbim de integrare formală.

Pentru Bela Balassa, conceptul de integrare defineste “un proces

economic care constă în aplicarea unor măsuri care să conducă la

eliminarea discriminărilor între entităŃi economice aparŃinând unor state

naŃionale diferite”. Jan Tinbergen numeste această latură a procesului

drept “integrare negativă”, si crearea unor instituŃii permanente fără de care

forŃele integrative ale pieŃei sunt prea slabe - integrare pozitivă.

Privită ca o stare de fapt, stare la care se ajunge prin intermediul

procesului descris anterior, integrarea reprezintă absenŃa diferitelor tipuri

de discriminări între economiile naŃionale sau situaŃia în care

componentele naŃionale ale unei economii mai mari nu sunt separate prin

frontiere economice, ci funcŃionează împreună ca o entitate.