Economie europeană

Motivele apariţiei PAC:

nevoia unei „fluidizări“ a comerţului european cu produse agricole, şi mai ales dorinţa ţărilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor.

temerea că forţa de muncă eliberată din agricultură ca urmare a mecanizării n- ar fi putut fi absorbită în acelaşi ritm de celelalte sectoare ale economiei, caz în care veniturile agricole ar fi scăzut şi mai mult relativ la cele din industrie.

Trăsături distincte ale PAC:

Este o politică prin excelenţă integraţionistă. Politicile agricole naţionale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a producţiei agricole, de reglementări comune de funcţionare a pieţelor şi comercializare a produselor.

Este o politică mare consumatoare de resurse financiare. Politica agricolă consumă, prin sistemul complex de subvenţii şi alte stimulente financiare, circa jumătate din bugetul comun al Uniunii Europene.

- Manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying, alte considerente decât cele economice prevalând adesea în luarea deciziei de politică agricolă.

Obiectivele PAC:

creşterea productivităţii agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole, şi prin utilizarea optimă a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă;

asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin creşterea veniturilor individuale ale lucră­torilor agricoli;

stabilizarea pieţelor;

garantarea siguranţei aprovizionărilor;

asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori.

Principii care guvernează PAC:

principiul pieţei unice: în interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circulă fără restricţii;

principiul preferinţei comunitare: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea Europeană, prin impunerea de preţuri mai mari la produsele din import faţă de producţia internă;

principiul solidarităţii financiare: măsurile comune sunt finanţate dintr- un buget comun.

Pilonii PAC

primul, cel al organizaţiilor comune de piaţă, cuprinde măsurile comune de reglementare a funcţionării pieţelor integrate ale produselor agricole.

al doilea, cel al dezvoltării rurale, cuprinde măsuri structurale, care ţintesc dezvoltarea armonioasă a zonelor rurale, sub câteva aspecte: social, al diversităţii activităţilor, al calităţii produselor, al protejării mediului.

Pilonul 1: Organizaţii comune de piaţă

Pentru implementarea măsurilor comune de reglementare a pieţelor, Comunitatea are la dispoziţie următoarele instrumente:

preţurile.

intervenţia pe piaţă.

ajutoarele financiare.

cotele de producţie.

protecţia vamală comună.

A. Preţurile

Preţul indicativ este preţul la care Consiliul recomandă comercializarea produselor agricole pe piaţa internă.

Preţul de intervenţie este preţul minim garantat care poate fi obţinut pentru producţia comercializată pe piaţa internă.

Preţul prag este preţul sub care importurile de produse agricole nu pot pătrunde în Uniunea Europeană.

B. Intervenţia pe piaţă (stocarea)

Atunci când preţurile de piaţă ale unor produse ating niveluri mai mici sau apropiate de cele stabilite prin sistemul preţurilor de intervenţie, agenţii autorizate cumpără şi stochează aceste produse pentru a restabili nivelul preţului. Este încurajată şi stocarea de către producătorii privaţi, prin acordarea de sprijin financiar către aceştia.