Economie Europeană

Este unul dintre subiectele cele mai actuale şi care preocupă pe toţi cei interesaţi de problemele majore ale epocii contemporane.

Concret, globalizarea vizează:

1. Sporirea comerţului internaţional într-un ritm mai înalt decât rata creşterii economice la nivelul mondoeconomic. Referindu-ne la acest aspect, să luăm în considerare şi părerea autoarei Alice Kahn, care afirma că globalizarea reprezintă un set de reguli stabilite de către naţiuni şi care să guverneze comerţul internaţional în scopul creşterii eficienţei în domeniul producţiei şi distribuţiei bunurilor şi serviciilor şi al optimizării acestor fluxuri libere de bunuri şi servicii oriunde în lume ;

Datele statistice arată că volumul schimburilor comerciale de mărfuri pe plan mondial a crescut cu 4,5 % în anul 2003 faţă de 2002; că expansiunea generală a comerţului mondial s-a datorat cu precădere performanţelor economiilor majorităţii ţărilor lumii şi în special a celor din Asia şi a celor cu economie în tranziţie. Deci, între comerţul exterior şi globalizare este şi va fi o strânsă interdependenţă, dar de o natură oarecum paradoxală: dacă per ansamblu, se observă o lărgire şi adâncire a liberalizării acestui comerţ, pe de altă parte se manifestă cu putere şi protecţionismul, practicat, în special de cele mai puternic dezvoltate state ale lumii (având în frunte S.U.A.). Şi, poate mai convingătoare, este realitatea că din 1950 până la începutul actualului mileniu şi secol, volumul comerţului mondial a crescut de douăzeci de ori, iar numai în perioada 1997-1999 valoarea acestuia s-a dublat, de la 468 la 827 miliarde $. De unde şi aprecierea făcută de cunoscutul autor american Thomas Friedman cum că actuala globalizare este ,,mai extinsă (termenul corect în lb. engleză este farther-subl. ns.), mai rapidă, mai ieftină şi mai adâncă”.

2. Creşteri în fluxurile internaţionale de capital, adică migraţia internaţională şi mişcările de capital au căpătat din nou proporţii semnificative, aspect ce include aceeaşi tendinţă şi în cadrul investiţiilor străine directe (ISD) şi care sunt caracterizate prin diferenţe regionale majore. Plecând de la situaţia în care S.U.A. este cel mai mare investitor al lumii, partenerii majori, atât pentru ISD interne, cât şi externe, au fost, din nou, ţările membre ale Uniunii Europene, crescând totodată şi importanţa partenerilor americani din cadrul NAFTA. Problema mai gravă, dar care se poate remedia prin acţiunea, în special a G8, este cea a Africii, ce rămâne un receptor marginal de ISD, cu toate că, în mărime absolută, volumul acestora a sporit.

3. Aceleaşi creşteri dar ale fluxurilor de transport ale informaţiilor, dezvoltarea fără precedent a noilor tehnologii ale comunicaţiilor şi informaţiilor, dar şi a infrastructurilor globale ale telecomunicaţiilor şi dintre care se remarcă Internet-ul (ilustrat sintetic în finalul capitolului). Aceste tehnologii avansate, revoluţionare, se constituie într-un driver de mare importanţă al actualei globalizări dând naştere la o serie întreagă de actori economici individuali, precum consumatori, investitori, oameni de afaceri, punând în evidenţă noi instrumente de identificare şi valorificare a oportunităţilor apărute, printre care analize economice mai rapide şi mai bine informate privind tendinţele ce se manifestă la scară mondială, transferuri mult mai uşoare de active şi colaborări avantajoase cu parteneri din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

4. O mai mare mişcare în domeniul schimburilor culturale şi impunere a unor anumite pattern-uri (a se vedea cazul cunoscutelor citadele ale producţiei şi exportului de filme precum Hollywood, respectiv Bollywood), ca şi un acces mult mai uşor la valorile culturale ale lumii (vorbind deci de multiculturalitate), pe de o parte, dar şi de reducere a importanţei anumitor culturi naţionale, prin procesele de asimilare, occidentalizare (americanizare în primul rând) ce se manifestă cu pregnanţă în epoca actuală.