Economie financiar-monetară internațională

CAPITOLUL I

GLOBALIZAREA SI IMPLICAtIILE EI ASUPRA FLUXURILOR

VALUTARE SI MONETARE INTERNAtIONALE

· globalizare

· dereglementare

· dezintermediere

· decompartimentare

Globalizarea este expresia unui proces complex de transformare a lumii contemporane

care reflectă: internationalizarea productiei, integrarea pietelor financiare, amplificarea relatiilor

comerciale si financiare, extinderea tehnologiilor noi, circulatia liberă a bunurilor, capitalurilor si

persoanelor. În viziunea Fondului Monetar International, “globalizarea este un proces istoric,

rezultatul inovatiilor si al progresului tehnologic. Se referă la cresterea continuă a integrării

economiilor lumii, în special datorită fluxurilor comerciale si financiare. Termenul se referă, de

asemenea, la miscările de populatie (fortă de muncă), cunostinte, tehnologie peste granite”.

Unul din factorii fundamentali ai globalizării lumii este reprezentat de dezvoltarea

tehnologiei de informare si comunicare care a exercitat un impact puternic asupra mobilitătii

factorilor de productie si comunicării, precum si pe plan social.

Un al doilea factor care a stimulat globalizarea lumii este considerat așezarea la baza

dezvoltării economice pe spatii geografice largi a doctrinei neo liberale.

Globalizarea a fost favorizată de prăbusirea sistemului socialist care a determinat

cresterea numărului de tări bazate pe economie de piată si de reformele de orientare liberală.

Caracterul de proces ireversibil al globalizării se explică prin prisma integrării pietelor

financiare, a sporirii rolului firmelor private în relatiile economice internationale, a deschiderii

economiilor nationale si a progresului tehnologic.

Globalizarea este abordată în mod diferit de specialisti si receptată de cetătenii diverselor

tări.

Unii specialisti sustin că globalizarea a contribuit la adâncirea interdependentelor dintre

economiile nationale, la cresterea fluxurilor comerciale si financiare internationale, la miscarea

liberă pe plan international a bunurilor, capitalurilor si persoanelor si la progresul tehnic.

Globalizarea a generat oportunităti pentru tări ca să valorifice deschiderea pietelor, să

asimileze noile tehnologii si să înregistreze ritmuri de dezvoltare economică.

CONCEPTE

4

Procesul de globalizare a stimulat dezvoltarea schimburilor comerciale internationale,

distributia activitătilor de productie pe baza avantajului comparativ aplicat la scară globală.

De asemenea, se invocă în favoarea globalizării faptul că oferă un spatiu mondial pentru

miscarea factorilor de productie si pentru valorificarea resurselor naturale.

Alti specialisti consideră că globalizarea a adâncit decalajele între tările emergente si

tările dezvoltate, a redus oportunitătile pentru tările mai putin dezvoltate, a accentuat inegalitătile

în distributia veniturilor între anumite zone geografice din lume.

În comparatie cu viziunea care a considerat globalizarea ca o stare a lumii care

favorizează progresul economic si social, asigură cetătenilor sanse egale la o viată mai demnă si

îmbunătăteste dialogul, se manifestă o respingere a acestei evolutii a lumii, invocând nivelul

redus de dezvoltare în unele tări, a sărăciei din acele state mai putin dezvoltate.

Globalizarea a asigurat cresterea însemnată a investitiilor străine directe, a contribuit la

accelerarea procesului de convergentă al economiilor tărilor mai putin dezvoltate, la crearea de

noi locuri de muncă, la transfer de tehnologie si la îmbunătătirea productivitătii si eficientei.

Principalele mutatii produse de globalizare sunt reprezentate de integrarea economiilor

nationale, extinderea fluxurilor comerciale si cresterea fluxurilor valutar financiar internationale.

Globalizarea financiară a contribuit la scăderea considerabilă a costului capitalului si

implicit la sprijinire economiei reale.

În contextul transformărilor produse de globalizare s a manifestat o adâncire a relatiilor

dintre pietele financiare.

Liberalizarea de pe pietele de capital a favorizat extinderea arbitrajelor pentru a facilita

eficienta portofoliilor. În anul 1997 Organizatia Mondială a Comertului a implementat acordul

asupra deschiderii serviciilor financiare către competitia globală.

Dereglementarea a contribuit la intensificarea concurentei dintre intermediarii bancari

si non bancari.

Dezintermedierea a determinat scăderea costurilor finantării tranzactiilor pe seama

resurselor disponibile prin intermediul pietelor financiare.

Globalizarea este marcată de o serie de dezechilibre în economiile unor tări care au

antrenat efecte si în economiile altor tări.