Economie generală

Curs
6.7/10 (4 voturi)
Domeniu: Economie
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 137 în total
Cuvinte : 46386
Mărime: 710.15KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Dumitru Filipeanu, Anca Butnariu

Cuprins

Capitolul 1.OBIECTUL ȘI METODA ECONOMIEI POLITICE

1.1.Devenirea Economiei Politice ca știință

1.2.Sistemul nevoilor umane şi resursele economice

1.3. Obiectul Economiei Politice

1.4. Metoda Economiei politice

Capitolul 2. CADRUL GENERAL DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICE

2.1.Sisteme economice

2.1.1. Economia de schimb

2.2. Economiile contemporane economii mixte

2.3. Piaţa: conţinut, tipologie, funcţii

2.4.Fluxurile economice. Circuitul economic

Capitolul 3. FACTORII DE PRODUCŢIE

3.1. Munca

3.2. Natura

3.3. Capitalul

3.4. Progresul ştiinţifico-tehnic contemporan. Resursele informaţionale

3.5.Combinarea şi substituirea factorilor de producţie

Capitolul 4. TEORIA CONSUMATORULUI

4.1. Abordarea cardinală a utilităţii şi echilibrul consumatorului

4.2. Abordarea ordinală a utilităţii şi echilibrul consumatorului

Capitolul 5. TEORIA CERERII

5.1. Cererea si prețurile

5.2.Factorii determinanţi ai cererii

5.3.Legea cererii

5.3.1.Excepţii (paradoxuri) de la legea generală a cererii

5.4. Elasticitatea cererii

5.5. Cererea si venitul

Capitolul 6. TEORIA PRODUCȚIEI, A COSTURILOR ȘI A OFERTEI

6.1. Noțiunea de întreprindere (firmă), obiectivele si funcțiile sale

6.1.1. Funcțiile întreprinderii

6.1.2.Tipuri de întreprinderi

6.2. Teoria ofertei

6.2.1.Factorii ce determină oferta

6.2.2.Elasticitatea ofertei

6.3.Legea cererii și a ofertei

6.4. Costul ofertei

6.5. Teoria producției

6.6.Rezultatele microeconomice

6.7.Eficienţa economică

6.8. Productivitatea factorilor de producţie

Capitolul 7. PROFITUL ȘI RENTA

7.1. Profitul: conţinut, forme

7.2. Masa şi rata profitului. Maximizarea profitului

7.3. Renta

Capitolul 8. CONCURENŢA

8.1.Concurența perfectă

8.2. Monopolul

8.3. Oligopolul

8.4. Concurența monopolistică

Capitolul 9. PREŢUL

9.1. Conţinutul şi funcţiile preţului

9.2. Funcțiile prețului

9.3. Mecanismul formării preţurilor

Capitolul 10. INTERVENȚIA GUVERNAMENTALĂ ÎN MECANISMUL FORMĂRII PREȚURILOR

10.1. Necesitatea intervenţiei guvernamentale

10.2. Intervenţiile directe

10.3. Intervenţiile indirecte

Capitolul 11. MĂRIMI MACROECONOMICE

Capitolul 12. VENIT, CONSUM, ECONOMII

12.1. investiţiile şi funcţia investiţiilor

12.2. Corelaţia consum-investiţii. Multiplicatorul şi acceleratorul

Capitolul 13. PIAȚA FORȚEI DE MUNCĂ. ȘOMAJUL

13.1.Conţinutul, trăsăturile şi funcţiile pieţei forţei de muncă

13.2.Cererea și oferta de muncă

13.3. Salariul

13.4.Sistemul de salarizare. Formele de salarizare

13.5.Șomajul

13.6.Politici antişomaj

Capitolul 14.MONEDA ȘI PIAȚA MONETARĂ

14.1.Banii şi funcţiile lor

14.2.Piața monetară

14.3. Dobânda: conţinut, forme, funcţii

14.4.Sistemul bancar

Capitolul 15. INFLAȚIA

15.1.Factorii inflației

Capitolul.16. PIAŢA CAPITALULUI

16.1.Bursa de valori

Capitolul 17. PIAŢA VALUTARĂ

17.1.Balanţa de plăţi externe. Datoria externă

Capitolul 18. STATUL ȘI ECONOMIA

Capitolul 19. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

19.1. Dezvoltarea durabilă

19.2. Ciclicitatea activității economice

19.2.1. Tipologia ciclurilor economice

19.2.2. Politici anticiclice

Capitolul 20. ECONOMIA NAȚIONALĂ ȘI ECONOMIA MONDIALĂ

20.1. Trăsături ale economiei mondiale contemporane

20.2.Integrarea economică: concept, factori, forme şi tipuri

BIBLIOGRAFIECapitolul 1. OBIECTUL ŞI METODA ECONOMIEI POLITICE

1.1.Devenirea Economiei Politice ca știință

 Anticii și clasicii considerau economia politică o știință a bogăției, primii accentuând pe aspectul individual, ultimii pe cel social;

 Neoclasicii consideră economia politică o știință a schimbului de mărfuri, a mecanismelor și bazelor acestora, ceea ce înseamnă tot o știință a bogăției dar cu altă motivație;

 Karl Marx considera că economia politică trebuie să se ocupe cu studiul relațiilor de producție și a legilor economice;

 Economiștii contemporani consideră drept obiect al economiei politice studiul raportului necesități (nelimitate) – resurse (limitate). Ca urmare economia este definită ca știința resurselor rare sau a alegerilor eficiente, analizând și explicând modalitățile în care un individ sau o societate alocă resursele limitate pentru satisfacerea nevoilor numeroase și nelimitate.

Economia Politică a întâmpinat greutăţi, încă de la apariţie, atât în privinţa stabilirii obiectului propriu de investigare, cât şi în impunerea numelui. În ceea ce priveşte denumirea acestei ştiinţe, trebuie precizat mai întâi, că termenul de „economie“, utilizat de Antoine de Montchrétien când a definit pentru prima dată ştiinţa economiei politice, fusese folosit cu mult înainte, încă din antichitate. La antici, însă, folosirea numai a termenului de „economie“ avea în vedere economia casnică, aşa-numita economie domestică, exprimând conţinutul cuvintelor greceşti –oikos (casă) şi nomos (lege, regulă).

În 1615, când a fost adăugat cuvântul „politică“, s-a marcat caracterul nou al cercetării, care viza, nu economia casnică, individuală, ci economia socială. Termenul „politică“ provine din grecescul „politeia“, care înseamnă organizare socială. Deci, denumirea de Economie Politică, conform izvoarelor ei, înseamnă ştiinţa economiei sociale[1].

1.2.Sistemul nevoilor umane şi resursele economice

Orice activitate umană are ca punct de plecare, ca motivaţie, nevoile/trebuinţele. Ele reprezintă impulsul care îi determină pe oameni să acţioneze asupra lumii exterioare pentru a crea bunurile necesare întreţinerii lor.

În sensul cel mai larg, nevoile reprezintă trebuinţele obiectiv necesare ale vieţii umane, ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor ei (oameni; grupuri sociale; colectivităţi locale, regionale, naţional – statale; societatea, în ansamblul ei).

Nevoile (trebuinţele) reprezintă relaţiile cu mediul ambiant prin care omul se realizează ca fiinţă biologică, psihologică și socială.

Nevoile economice ale societăţii = nevoile de consum ale: populaţiei și ale producţiei/prestării.

Interesele economice = nevoi economice transformate de oameni în mobiluri directe ale activităţii economice.

Caracterul obiectiv:

- nevoile există independent de voinţa şi conştiinţa omului; nevoile există indiferent dacă sunt sau nu conştientizate şi dacă această conştientizare este fidelă cu realitatea sau este denaturată.

Nevoile au o triplă determinare:

- biofiziologică (HRANA)

– social-istorică (ORGANIZAREA SOCIALĂ)

– psiho-socială (STIMĂ, AFECŢIUNE).

A. Maslow a structurat nevoile fundamentale ale omului în 5 categorii[2]:

Fig.1. Piramida necesităților umane

• Nevoile economice = ansamblul trebuinţelor oamenilor de a avea, a consuma şi utiliza bunuri materiale şi servicii, care devin nevoi efective în funcţie de condiţiile de producţie/prestare existente la un moment dat.

Condiţii pentru ca nevoile să devină nevoi economice:

1. Să existe bunuri materiale/servicii susceptibile să le satisfacă. Dacă nu există un bun disponibil şi accesibil, nevoia nu este economică.

2. Bunurile materiale/serviciile să fie relativ rare, ceea ce conduce la existenţa unei pieţe prin care:

• individul care are o nevoie este dispus să achiziţioneze bunurile → C (cerere);

• individul care le posedă (dispus să le cedeze) → O (ofertă).

Expresia exterioară a nevoilor economice pe piaţă = CEREREA (C = forma concretă de manifestare a nevoilor pe piaţă).

Sistemul nevoilor economice trebuie corelat:

- cantitativ

- calitativ

- structural

cu sistemul resurselor economice.

În structura resurselor economice regăsim:

I Resurse umane: - primare (populaţia)

- derivate (stocul de învăţături şi cunoştinţe ştiinţifice, inovaţii, abilitatea managerului, lucrătorului etc.).

II Resurse materiale - primare (resurse naturale)

- derivate (echipamente şi tehnologii de producţie, infrastructurile materiale, baza materială din învăţământ, sănătate etc.).

III. Resurse financiare - existente la dispoziţia agenţilor economici.

IV. Resurse informaţionale (date, informaţii, sisteme informatice pentru conducere, modele etc.).

Resursele economice sunt relativ limitate. De aceea, se impune utilizarea lor raţională şi eficientă, în scopul obţinerii unui maximum de efecte utile, cu un consum minim de resurse. Bunurile economice reprezintă mijlocul de satisfacere a nevoilor economice.

Nevoile şi interese economice sunt satisfăcute cu ajutorul bunurilor.

Un bun economic poate fi:

- un obiect (material),

- un serviciu (nematerial),

- o informaţie,

Extras din document

Capitolul 1. OBIECTUL ŞI METODA ECONOMIEI POLITICE

1.1.Devenirea Economiei Politice ca știință

 Anticii și clasicii considerau economia politică o știință a bogăției, primii accentuând pe aspectul individual, ultimii pe cel social;

 Neoclasicii consideră economia politică o știință a schimbului de mărfuri, a mecanismelor și bazelor acestora, ceea ce înseamnă tot o știință a bogăției dar cu altă motivație;

 Karl Marx considera că economia politică trebuie să se ocupe cu studiul relațiilor de producție și a legilor economice;

 Economiștii contemporani consideră drept obiect al economiei politice studiul raportului necesități (nelimitate) – resurse (limitate). Ca urmare economia este definită ca știința resurselor rare sau a alegerilor eficiente, analizând și explicând modalitățile în care un individ sau o societate alocă resursele limitate pentru satisfacerea nevoilor numeroase și nelimitate.

Economia Politică a întâmpinat greutăţi, încă de la apariţie, atât în privinţa stabilirii obiectului propriu de investigare, cât şi în impunerea numelui. În ceea ce priveşte denumirea acestei ştiinţe, trebuie precizat mai întâi, că termenul de „economie“, utilizat de Antoine de Montchrétien când a definit pentru prima dată ştiinţa economiei politice, fusese folosit cu mult înainte, încă din antichitate. La antici, însă, folosirea numai a termenului de „economie“ avea în vedere economia casnică, aşa-numita economie domestică, exprimând conţinutul cuvintelor greceşti –oikos (casă) şi nomos (lege, regulă).

În 1615, când a fost adăugat cuvântul „politică“, s-a marcat caracterul nou al cercetării, care viza, nu economia casnică, individuală, ci economia socială. Termenul „politică“ provine din grecescul „politeia“, care înseamnă organizare socială. Deci, denumirea de Economie Politică, conform izvoarelor ei, înseamnă ştiinţa economiei sociale[1].

1.2.Sistemul nevoilor umane şi resursele economice

Orice activitate umană are ca punct de plecare, ca motivaţie, nevoile/trebuinţele. Ele reprezintă impulsul care îi determină pe oameni să acţioneze asupra lumii exterioare pentru a crea bunurile necesare întreţinerii lor.

În sensul cel mai larg, nevoile reprezintă trebuinţele obiectiv necesare ale vieţii umane, ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor ei (oameni; grupuri sociale; colectivităţi locale, regionale, naţional – statale; societatea, în ansamblul ei).

Nevoile (trebuinţele) reprezintă relaţiile cu mediul ambiant prin care omul se realizează ca fiinţă biologică, psihologică și socială.

Nevoile economice ale societăţii = nevoile de consum ale: populaţiei și ale producţiei/prestării.

Interesele economice = nevoi economice transformate de oameni în mobiluri directe ale activităţii economice.

Caracterul obiectiv:

- nevoile există independent de voinţa şi conştiinţa omului; nevoile există indiferent dacă sunt sau nu conştientizate şi dacă această conştientizare este fidelă cu realitatea sau este denaturată.

Nevoile au o triplă determinare:

- biofiziologică (HRANA)

– social-istorică (ORGANIZAREA SOCIALĂ)

– psiho-socială (STIMĂ, AFECŢIUNE).

A. Maslow a structurat nevoile fundamentale ale omului în 5 categorii[2]:

Fig.1. Piramida necesităților umane

• Nevoile economice = ansamblul trebuinţelor oamenilor de a avea, a consuma şi utiliza bunuri materiale şi servicii, care devin nevoi efective în funcţie de condiţiile de producţie/prestare existente la un moment dat.

Condiţii pentru ca nevoile să devină nevoi economice:

1. Să existe bunuri materiale/servicii susceptibile să le satisfacă. Dacă nu există un bun disponibil şi accesibil, nevoia nu este economică.

2. Bunurile materiale/serviciile să fie relativ rare, ceea ce conduce la existenţa unei pieţe prin care:

• individul care are o nevoie este dispus să achiziţioneze bunurile → C (cerere);

• individul care le posedă (dispus să le cedeze) → O (ofertă).

Expresia exterioară a nevoilor economice pe piaţă = CEREREA (C = forma concretă de manifestare a nevoilor pe piaţă).

Sistemul nevoilor economice trebuie corelat:

- cantitativ

- calitativ

- structural

cu sistemul resurselor economice.

În structura resurselor economice regăsim:

I Resurse umane: - primare (populaţia)

- derivate (stocul de învăţături şi cunoştinţe ştiinţifice, inovaţii, abilitatea managerului, lucrătorului etc.).

II Resurse materiale - primare (resurse naturale)

- derivate (echipamente şi tehnologii de producţie, infrastructurile materiale, baza materială din învăţământ, sănătate etc.).

III. Resurse financiare - existente la dispoziţia agenţilor economici.

IV. Resurse informaţionale (date, informaţii, sisteme informatice pentru conducere, modele etc.).

Resursele economice sunt relativ limitate. De aceea, se impune utilizarea lor raţională şi eficientă, în scopul obţinerii unui maximum de efecte utile, cu un consum minim de resurse. Bunurile economice reprezintă mijlocul de satisfacere a nevoilor economice.

Nevoile şi interese economice sunt satisfăcute cu ajutorul bunurilor.

Un bun economic poate fi:

- un obiect (material),

- un serviciu (nematerial),

- o informaţie,

Bibliografie

1. Albertini, J.M., Silem, A., Comprendre les théories économiques, Tom 2, Petit guide des grands courants, Éditions du Seuil, 1987

2. Marchal, A., Méthode scientifique et économique, Editions M. Th. Genin, Paris, 1954.

3. Munteanu, V., Sabo-Bucur, M., Irimia, M., Butnariu, A., Economie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005.

4. Samuelson, P., Nordhaus, W., Economics, 13 edition, Mc. Graw- Hill Co., 1989

5. Dobrotă, N., ş.a., Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti,1995

6. Galbraith, J.K., Salinger, N., Almost Everyone’s Guide to Economics, Boston, Houghton Mifflin Co,1978.

7. Wonnacott, P., Wonnacott, R., Economics, Ediţia a III-a, McCraw-Hill, Book Company, 1986. apud Creţoiu, Gh., ş.a., Economie, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2003.

8. Creţoiu, Gh., ş.a., Economie, Editura ALL BECK, Bucureşti , 2003.

9. Munteanu, V., Economie Politică, Editura Fundaţiei „Chemarea“, Iaşi, 1994.

10. Gavrilă, I., Utilitatea economică. Comportamentul consumatorului, în: Dobrotă, N. ş.a., Economie Politică, Bucureşti, 1997.

11. Medrihan, G. ş.a., Marketing, Editura Gama, Iaşi, 1997

12. Samuelson,P.,A., Economics eleventh edition, McGraw-Hill Book Company, 1980.

13. Heyne, P., Modul economic de gândire, E.D.P., Bucureşti, 1991.

14. Ştirbu E., Economie, Sedcom Libris, Iaşi, 2005

15. Didier, M., Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

16. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE, Bucureşti, Economie, ediţia a VI-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2003

17. Niță I., Economie politică, Casa de Editură Venus, Iași, 2001.

18. Clipa N., Economie politică, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1999

19. Ignat I., Clipa N., Pohoaţă I., Luţac Gh., Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998

20. Anghelache, C., Mitruţ, C., Isaic-Maniu, A. Voineagu, V., Sistemul conturilor naţionale, Bucureşti, Editura Economică, 2005

21. Keynes, J., M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

22. Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

23. Whitehead, G., Economia, Editura Sedona, Timişoara, 1997.

24. Bonciu, F., „Rolul investiţiilor străine directe în susţinerea procesului de globalizare“, Probleme economice, vol. 135-136, C.I.D.E., Bucureşti, 2004.

25. Moldoveanu, M. (coordonator), „Evoluţia procesului de globalizare şi integrare regională la început de secol şi mileniu“, Probleme economice, vol. 135-136, C.I.D.E., Bucureşti, 2004.

26. 26. Castells, M., The Rise of the Network Society, Blackwell Publishers, 1996.

Preview document

Economie generală - Pagina 1
Economie generală - Pagina 2
Economie generală - Pagina 3
Economie generală - Pagina 4
Economie generală - Pagina 5
Economie generală - Pagina 6
Economie generală - Pagina 7
Economie generală - Pagina 8
Economie generală - Pagina 9
Economie generală - Pagina 10
Economie generală - Pagina 11
Economie generală - Pagina 12
Economie generală - Pagina 13
Economie generală - Pagina 14
Economie generală - Pagina 15
Economie generală - Pagina 16
Economie generală - Pagina 17
Economie generală - Pagina 18
Economie generală - Pagina 19
Economie generală - Pagina 20
Economie generală - Pagina 21
Economie generală - Pagina 22
Economie generală - Pagina 23
Economie generală - Pagina 24
Economie generală - Pagina 25
Economie generală - Pagina 26
Economie generală - Pagina 27
Economie generală - Pagina 28
Economie generală - Pagina 29
Economie generală - Pagina 30
Economie generală - Pagina 31
Economie generală - Pagina 32
Economie generală - Pagina 33
Economie generală - Pagina 34
Economie generală - Pagina 35
Economie generală - Pagina 36
Economie generală - Pagina 37
Economie generală - Pagina 38
Economie generală - Pagina 39
Economie generală - Pagina 40
Economie generală - Pagina 41
Economie generală - Pagina 42
Economie generală - Pagina 43
Economie generală - Pagina 44
Economie generală - Pagina 45
Economie generală - Pagina 46
Economie generală - Pagina 47
Economie generală - Pagina 48
Economie generală - Pagina 49
Economie generală - Pagina 50
Economie generală - Pagina 51
Economie generală - Pagina 52
Economie generală - Pagina 53
Economie generală - Pagina 54
Economie generală - Pagina 55
Economie generală - Pagina 56
Economie generală - Pagina 57
Economie generală - Pagina 58
Economie generală - Pagina 59
Economie generală - Pagina 60
Economie generală - Pagina 61
Economie generală - Pagina 62
Economie generală - Pagina 63
Economie generală - Pagina 64
Economie generală - Pagina 65
Economie generală - Pagina 66
Economie generală - Pagina 67
Economie generală - Pagina 68
Economie generală - Pagina 69
Economie generală - Pagina 70
Economie generală - Pagina 71
Economie generală - Pagina 72
Economie generală - Pagina 73
Economie generală - Pagina 74
Economie generală - Pagina 75
Economie generală - Pagina 76
Economie generală - Pagina 77
Economie generală - Pagina 78
Economie generală - Pagina 79
Economie generală - Pagina 80
Economie generală - Pagina 81
Economie generală - Pagina 82
Economie generală - Pagina 83
Economie generală - Pagina 84
Economie generală - Pagina 85
Economie generală - Pagina 86
Economie generală - Pagina 87
Economie generală - Pagina 88
Economie generală - Pagina 89
Economie generală - Pagina 90
Economie generală - Pagina 91
Economie generală - Pagina 92
Economie generală - Pagina 93
Economie generală - Pagina 94
Economie generală - Pagina 95
Economie generală - Pagina 96
Economie generală - Pagina 97
Economie generală - Pagina 98
Economie generală - Pagina 99
Economie generală - Pagina 100
Economie generală - Pagina 101
Economie generală - Pagina 102
Economie generală - Pagina 103
Economie generală - Pagina 104
Economie generală - Pagina 105
Economie generală - Pagina 106
Economie generală - Pagina 107
Economie generală - Pagina 108
Economie generală - Pagina 109
Economie generală - Pagina 110
Economie generală - Pagina 111
Economie generală - Pagina 112
Economie generală - Pagina 113
Economie generală - Pagina 114
Economie generală - Pagina 115
Economie generală - Pagina 116
Economie generală - Pagina 117
Economie generală - Pagina 118
Economie generală - Pagina 119
Economie generală - Pagina 120
Economie generală - Pagina 121
Economie generală - Pagina 122
Economie generală - Pagina 123
Economie generală - Pagina 124
Economie generală - Pagina 125
Economie generală - Pagina 126
Economie generală - Pagina 127
Economie generală - Pagina 128
Economie generală - Pagina 129
Economie generală - Pagina 130
Economie generală - Pagina 131
Economie generală - Pagina 132
Economie generală - Pagina 133
Economie generală - Pagina 134
Economie generală - Pagina 135
Economie generală - Pagina 136
Economie generală - Pagina 137

Conținut arhivă zip

  • Economie generala.docx

Alții au mai descărcat și

Analiza cifrei de afaceri la SC Aurora SA

Analiza diagnostic a fost iniţiată în ţările dezvoltate industrial după anii 60 ca o metodă de perfecţionare a managementului unei firme....

Impactul Politicii Bugetare asupra Economiei Nationale

POLITICI MACROECONOMICE 1. Statul si macroeconomia Statul indeplineste, alaturi de rolul sau politic si functiile generale ale puterii publice,...

Ciclicitatea Activitatii Economice

I. Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere,...

Economie Comerciala

CAPITOLUL I - PIATA BUNURILOR SI PIATA SERVICIILOR 1.Continutul si structura pietei bunurillor si serviciilor Piata reprezinta sfera confruntarii...

Costul de Producție

Introducere Costul de producţie constă din totalitatea cheltuielilor efectuate sau care urmează să fie efectuate, toate în expresie bănească, de...

Teoria comportării consumatorului

Introducere Analiza microeconomică este dedicată explicării comportamentelor individuale și interacțiunilor lor. În centrul atenției este situat...

Economie Mondiala

Capitolul I Fundamentele economiei mondiale 1.1. Formarea economiei mondiale Condiţia esenţială a formării economiei mondiale o constituie...

Efecte ale Crizei Actuale Asupra Economiei Intreprinderii

Capitolul 1. Scurt istoric 1.1 Definitia economiei Economia (din limba greacă οίκος [oikos], 'casă' și νομος [nomos], 'conducere') este o știință...

Ai nevoie de altceva?