Economie Mondială

Curs nr.1 Economie mondială

Economia mondială se prezintă ca un ansamblu al economiilor naţionale, al agenţilor economici de pretutindeni, între care, în virtutea diviziunii internaţionale a muncii şi pe baza unor mecanisme economice internaţionale, se dezvoltă un tip de relaţii într-un anumit cadru juridic şi instituţional.

Conceptul de economie mondială este pluridimensional, distingându-se :

- dimensiunea tehnico-economică

- dimensiunea geopolitică

- dimensiunea politico-diplomatică

Trăsături ale economiei mondiale :

- Eterogenitatea – există ţări cu o populaţie mică şi ţări cu populaţie de peste 1 miliard de locuitori, există ţări care au o suprafaţă mică şi ţări cu o suprafaţă foarte mare, există ţări cu venituri medii / cap de locuitor foarte mici, dar şi ţări în care acest indice este foarte mare, există ţări cu diferite forme de guvernământ, ţări cu anumite structuri de conducere.

- Caracterul unic – nu poate fi evitat de eterogenitate întrucât la baza dezvoltării economice şi sociale rămân progresul tehnologiei, gestiunea eficientă a resurselor, schimbul de valori materiale şi spirituale.

- Accentuarea tendinţelor de globalizare – economia se dezvoltă, posibilităţile de comunicare, colaborare cresc şi ele la rândul lor. Rezultă că marile firme care s-au dezvoltat nu mai pot merge singure mai departe, competiţia creşte şi rezultatul este fuziunea acestor firme.

O altă soluţie este deschiderea de noi unităţi de producţie sau stabilirea unei anumite colaborări.

- Liberalizarea economiei – este o trăsătură distinctă, pentru că prin intermediul ei s-a permis dezvoltarea economiei, diminuându-se diferitele interdicţii între state.

- „Faţa ascunsă” a economiei mondiale – nesupunerea oamenilor la regulile şi litera legii, fraudele fiind destul de frecvente.

Pe măsură ce economia s-a dezvoltat, aceste modalităţi de erodare a economiei fiscale s-au diversificat şi perfecţionat şi ele.

„Paradisurile sau oazele fiscale” reprezintă acele state care nu au posibilităţi de dezvoltare şi nu posedă resurse proprii. Pentru a putea supravieţui recurg la stabilirea anumitor facilităţi, cum ar fi impozite şi taxe în cote reduse şi în general un regim foarte indulgent, pentru a atrage investitorii.

Curs nr.10 Economie mondială

La data de 1 noiembrie 1993 a intrat în vigoare Tratatul de la Mastricht, ce se reprezintă ca momentul formării Uniunii Europene.

Acest tratat a marcat intrarea procesului de integrare europeană într-o etapă superioară.

Conform tratatului, Uniunea Europeană este fondată pe Comunităţi Europene completate de politici şi forme de cooperare stabilite chiar prin acest tratat.

Acestea sunt definite astfel :

1) Promovarea progresului economic şi social într-un mod echilibrat şi durabil. Crearea unui spaţiu fără frontiere interioare prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare care comportă o monedă unică.

2) Afirmarea identităţii sale pe scena internaţională prin promovarea unei politici externe şi de securitate comune, inclusiv a unei politici care să conducă într-un timp cât mai scurt la o apărare comună.

3) Menţinerea integrală a legislaţiei comunitare şi dezvoltarea acesteia în scopul examinării măsurii în care politicile şi formele de cooperare instituite prin tratat vor trebui să fie revizuite, pentru a asigura eficacitatea mecanismelor şi a instituţiilor comunitare.

Aceste obiective urmează a fi atinse în conformitate cu prevederile tratatului în condiţii şi ritmuri prestabilite, pe baza respectării statutului, care în tratat este definit astfel :

Uniunea Europeană acţionează în limitele competenţelor ce îi sunt conferite şi obiectivelor stabilite prin tratat.

În domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivă Uniunea nu intervine decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii respective nu pot fi realizate de o manieră satisfăcătoare pentru statele membre şi pot fi mai bine realizate la nivel comunitar.

Este de menţionat că Uniunea Europeană respectă identitatea naţională a statelor membre în cadrul cărora sistemele de guvernare sunt fondate pe principii democratice şi cu respectarea drepturilor fundamentale, aşa cum acestea sunt garantate prin Convenţia Europeană de Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.

Tratatul de la Mastricht cuprinde obiective concrete care vizează în principal :

1) Eliminarea între statele membre a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la intrarea şi ieşirea mărfurilor ca şi a altor măsuri cu efecte similare.

2) O piaţă internă caracterizată de abolirea între statele membre a obstacolelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor.

3) O politică comercială comună

4) Politici comune în domeniul agriculturii şi pescuitului, transportului şi mediului.

5) Un regim care să asigure că în interiorul pieţei interne concurenţa nu este deformată.

6) O politică în domeniul social cuprinzând un fond european social.

7) Apropierea legislaţiilor naţionale într-o măsură necesară funcţionării pieţei comune.

8) Întărirea competitivităţii ramurilor industriale din Uniunea Europeană.

9) Promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice

10) Încurajarea stabilirii şi dezvoltării de reţele transeuropene.

11) Contribuţii la realizarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii.

12) Contribuţii la educaţie şi formarea de calitate ca şi la înflorirea culturilor statelor

13) O politică în domeniul cooperării pentru dezvoltare

14) Asocierea ţărilor şi a teritoriilor pentru creşterea schimburilor comerciale şi continuarea în comun a eforturilor de dezvoltare economică şi socială.

15) Contribuţii la întărirea protecţiei consumatorilor

16) Măsuri în domeniul energiei, protecţiei civile şi a turismului

Tratatul de la Mastricht mai evidenţiază şi necesitatea coordonării strânse a politicilor economice ale statelor membre, cât şi definirea politicilor comune pe conduita conformă respectării principiilor economiei de piaţă în cadrul căreia concurenţa este liberă.

De asemenea, se precizează necesitatea stabilirii irevocabile a cursurilor de schimb, care să conducă la crearea unei monede unice ca şi la definirea unei politici monetare şi de schimb comune.

Trecerea la Uniunea Monetară a fost proiectată a se realiza în 3 etape :

1) Prima etapă prevăzută a se încheia la finele anului 1993 a inclus ratificarea de către Parlamentele Naţionale a Tratatului de la Mastricht.

De asemenea, s-a reuşit înlăturarea totală a barierelor din calea fluxurilor de capital, cât şi o mai bună coordonare a politicilor economice individuale şi intensificarea cooperării între băncile centrale.

2) A doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi a debutat cu programe multianuale, al căror obiectiv a fost evitarea unei rate ridicate a inflaţiei, cât şi reducerea deficitului bugetar în vederea trecerii la etapa finală.

În această perioadă a fost creat Institutul Monetar European cu sediul la Frankfurt şi care a avut următoarele sarcini :

- coordonarea politicilor monetare ale statelor membre în vederea asigurării stabilităţii preţurilor şi supravegherii Sistemului Monetar European.

- Pregătirea cadrului pentru o monedă unică EURO, administrată de o viitoare Bancă Centrală Europeană.

- Supravegherea evoluţiei monedei de cont ECU.

3) A treia etapă urma să înceapă la 1 ianuarie 1997 şi să se încheie în anul 1999.

Începerea efectivă a celei de-a treia etape a fost amânată până la 1 ianuarie 1999, după această dată urmând să intre în funcţiune Sistemul European al Băncilor Centrale, constituit din :

- Banca Centrală Europeană, unde fiecare stat membru al UE va avea un reprezentant.

- Băncile Naţionale.