Extras din document
Capitolul I
Sistemul economiei mondiale
Economia mondială este rezultatul unui proces evolutiv al
dezvoltării schimbului reciproc de activităţi, de la forme inferioare la
forme superioare, de la simplu la complex. Foarte mult timp, de la
începuturile societăţii omeneşti şi mult timp după perioada revoluţiilor
industriale, schimbul reciproc se desfăşura preponderent la nivel de
gospodărire individuală. Economia avea un caracter închis, tinzând
în principiu, doar spre satisfacerea autoconsumului1.
În evoluţia economiei mondiale de o importanţă crucială s-au
dovedit a fi marile descoperiri geografice, ce au permis includerea în
circuitul economic al unor vaste regiuni de pe glob. Acest lucru s-a
constituit într-un impuls dat vieţii economice şi comerţului în egală
măsură, creşterile acestuia fiind evidente şi într-un ritm nemaiîntâlnit.
Acest lucru s-a datorat în mod deosebit faptului că principalii piloni ai
economiei perioadei respective (Europa şi America) erau
„specializaţi” în producţia diferitelor mărfuri, astfel încât aproape toate
mărfurile europene erau noi pentru America şi reciproc, mărfurile
americane erau noi pentru europeni2.
Sfera spaţială a schimbului de mărfuri se extinde treptat,
cuprinzând cele mai importante zone de pe mapamond, astfel încât
se poate considera că secolul XVI este secolul apariţiei pieţei
mondiale. Constituirea pieţei mondiale nu putea rămâne fără efecte
majore în ceea ce priveşte producţia şi schimbul de bunuri. Apariţia
pieţei mondiale a stimulat apariţia şi dezvoltarea manufacturilor, care,
la rândul lor, au stimulat dezvoltarea comerţului exterior şi trecerea
de la o economie închisă, destinată satisfacerii la nivel primar a
autoconsumului, la o economie orientată către piaţă, către schimb.
1 Gheorghe Creţoiu, M. Chirilă (coord.), „Economia mondială”, Galaţi, Editura Porto
Franco, 2000, p.21.
2 Idem p.24.
În această perioadă se constată unele obstacole în calea
deschiderii totale a economiei, obstacole ce nu vor putea fi înlăturate
decât la începutul secolului XIX, o dată cu prima revoluţie industrială.
Aceste obstacole, de origine politică, economică şi chiar
extraeconomică (lipsa centralizării puterii politice, natura relaţiilor de
schimb între state şi coloniile lor, relaţii bazate pe exploatare de tip
colonial în primul rând, şi nu pe un excedent intern al producătorilor)
vor fi treptat depăşite o dată cu progresul tehnic, ceea ce va duce la
o creştere a productivităţii muncii, cu înlăturarea regimurilor feudale
refractare la progres, urmată de o centralizare statală şi, nu în ultimul
rând, perfecţionarea normelor juridice, care vor duce la o
„disciplinare” a relaţiilor comerciale, creându-se, în acest fel,
premisele pentru apariţia economiilor naţionale ca entităţi de sine
stătătoare. Odată formate, economiile naţionale vor conferi cadrul
propice pentru generalizarea revoluţiei industriale, pentru un avânt al
factorilor de producţie, care, însă, se va produce în mod neuniform1.
Se conturează o tendinţă de specializare internaţională în
producţie, apare o nouă diviziune socială a muncii, cea mondială, se
dezvoltă un schimb reciproc de activităţi care depăşeşte limitele
microeconomicului, făcând trecerea către internaţionalizarea
economiei. Dezvoltarea economiilor naţionale a determinat adâncirea
diviziunii mondiale a muncii, care, la rândul ei, a constituit baza
obiectivă a interrelaţiilor dintre economiile naţionale.
Odată constituită, economia mondială unică nu reprezintă un
proces finit, dezvoltarea va continua, structura sa va deveni tot mai
complexă; totodată, pe măsura dezvoltării producţiei, a revoluţionării
mijloacelor de transport, a telecomunicaţiilor şi a tehnologiei
informaţiei se vor crea condiţiile materiale spre un nou salt, spre un
nivel superior al schimbului reciproc de activităţi.
Ţinând seama de toate acestea, este evident că „...lumea
care va rezulta din prezenta rearanjare a valorilor, credinţelor,
structurilor economice şi sociale… va fi diferită de ceea ce şi-ar
putea imagina oricine astăzi… Este cert că în materie de politică am
trecut de la cei patru sute de ani ai naţiunii-stat suveran, la un
pluralism în care statul-naţiune va fi mai degrabă una dintre unităţile
de integrare politică, şi nu unica. Va fi o componentă – deşi încă una
cheie – a ceea ce eu numesc «politica post-capitalistă», un sistem în
1 St. Dumitrescu, Ana Bal, „Economie mondială”, Bucureşti, Editura Economică, 2002,
p.45.
care statele transnaţionale, regionale, statele-naţiuni şi structurile
locale, chiar tribale, vor concura şi vor coexista”1.
În concluzie, putem afirma că economia mondială este un
sistem complex, eterogen, ale cărui componente fundamentale sunt
economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile
economice internaţionale. Alături de aceste elemente fundamentale,
sistemul economiei mondiale cuprinde şi elemente derivate, de
legătură: piaţa mondială, relaţiile economice internaţionale,
diviziunea internaţională a muncii, ordinea mondială2.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economie Mondiala.pdf
Alții au mai descărcat și
Introducere Împreună spre o Europă unită! Procesul de integrare reprezintă una dintre cele mai discutate probleme ale vremii. Pe măsură ce...
Prabusirea cortinei de fier care a separat, timp de peste 40 de ani, tarile foste comuniste din Europa Centrala si de Est de tarile Europei...
Introducere Uniunea Europeana este un parteneriat economic si politic unic in lume, care reuneste 27 de tari.Timp de peste o jumatate de secol a...
Capitolul 1. Scurt istoric 1.1 Definitia economiei Economia (din limba greacă οίκος [oikos], 'casă' și νομος [nomos], 'conducere') este o știință...
Procesul de negociere implică un ansamblu de orientări şi decizii prin intermediul cărora se urmăreşte realizarea obiectivelor şi promovarea...
ntroducere Negocierea este o componentă importantă a realității, ea face parte din viața noastră. Negociem zilnic și peste tot, situându-ne pe...
Introducere Sistemele informatice de marketing reprezinta instrumente manageriale utilizate pentru obtinerea informatiei de marketing, absolut...
declanºarea unor procese care ºi-au pus amprenta pe urmãtoarea jumãtate de secol: împãrtirea Europei si a lumii în douã blocuri politico-militare...
Te-ar putea interesa și
INTRODUCERE În contextul definirii prin analogie cu comerţul internaţional a unor concepte specifice turismului internaţional şi identificând...
INTRODUCERE Asistăm, în ultima vreme, la o dezvoltare şi transformare fără precedent a lumii în care trăim. Aproape totul se schimbă, se...
Argument La început de secol XXI, corporaţiile transnaţionale reprezintă una din marile forţe ce acţionează în domeniul economic, financiar,...
Întroducere În contextul definirii prin analogie cu comerţul internaţional a unor concepte specifice turismului internaţional şi identificând...
ÎNTRODUCERE Actualitatea temei de cercetare. Încheierea celui de-al doilea rǎzboi mondial şi finalizarea amplului proces al decolonizǎrii au pus...
INTRODUCERE Conceptul de putere Esenţa politicii o constituie accesul la putere. Aceasta permite, pe plan intern şi extern, transpunerea în...
Capitolul I Fundamentele economiei mondiale 1.1. Formarea economiei mondiale Condiţia esenţială a formării economiei mondiale o constituie...
Dezvoltarea economica, Fenomen important al economiei mondiale I. Dezvoltarea Economica Ca forma de manifestare a dinamicii macroeconomice,...