Economie mondială

1.Economia mondiala, origini, continut, perspective

1.1. Perioada premergatoare economiei mondiale

1.2. Formarea economiei mondiale

1.1. Perioada premergatoare economiei mondiale

Formarea economiei mondiale are la origini diviziunea sociala a muncii, bazata pe specializarea anumitor grupuri de persoane in realizarea unor produse specifice.

Inceputurile vietii economice sunt bazate pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie (terenuri, unelte, animale s.a.m.d.).

Proprietatea comuna este caracterizata printr-o saracie accentuata, tot ceea ce se producea la nivelul comunitatilor fiind destinat in exclusivitate autoconsumului.

Proprietatea privata este considerata elementul de baza al constructiei economice.

Caracteristica principala a proprietatii private este schimbul. Inceputurile vietii economice isi au originea in diviziunea sociala a muncii.

O prima diviziune sociala a muncii este separarea triburilor de pastori de celelalte triburi.

Apare in acest context proprietatea privata asupra vitelor si terenurilor destinate pasunatului, apare un surplus de productie care va fi destinat schimbului.

A doua diviziune a muncii este marcata de separarea mestesugarilor de agricultori.

A treia diviziune sociala a muncii este marcata de aparitia negustorilor.

Aparitia negustorilor face necesara utilizarea unor mijloace de schimb care sa faciliteze tranzactiile, ceea ce conduce la aparitia monedelor metalice.

Tot aceasta perioada este caracterizata de aparitia schimburilor la mare distanta, fenicienii fiind primii negustori la mare distanta.

Schimburile se realizau de regula intr-un singur sens, principalul beneficiar fiind imperiul roman.

O alta perioada premergatoare economiei mondiale este evul mediu. Acesta nu este caracterizat de schimbari fundamentale ale vietii economice, vechile centre comerciale sunt inlocuite cu altele noi (Venetia, Genova, Bagdad). Se dezvolta comertul maritim, insa mijloacele de transport erau destul de rudimentare, ceea ce facea ca relatiile comerciale sa se dezvolte destul de greoi.

1.2. Formarea economiei mondiale

Un alt reper important in dezvoltarea economiei mondiale este secolul al 15-lea, care a marcat includerea in circuitul comercial a marilor descoperiri geografice, in special a celor doua Americi.

Dezvoltarea manufacturilor reprezinta un progres al vietii economice, prin trecerea la o productie superioara din punct de vedere cantitativ fata de cea realizata de mestesugarii independenti. Aceasta conduce la o intensificare a comertului, ca urmare a necesitatii utilizarii unor materii prime importate sau aduse de la mare distanta.

Un alt salt calitativ in dezvoltarea economica este revolutia industriala, care marcheaza inceputurile economiei mondiale. Productia atinge niveluri foarte ridicate ca urmare a utilizarii masinilor industriale, ceea ce creeaza o nevoie acuta de noi piete de desfacere.

Revolutiile burgheze pun capat faramitarilor feudale, ceea ce favorizeaza constituirea economiilor nationale si a schimburilor dintre acestea. Se contureaza astfel o noua diviziune a muncii, si anume diviziunea internationala a muncii, bazata pe specializarea economiilor nationale in realizarea unor anumite categorii de produse.

In aceasta perioada apare o anumita dominatie economica a Angliei, care este considerata atelierul industrial al lumii.

O alta perioada importanta in constituirea economiei mondiale este mondializarea vietii economice. Se contureaza incepand cu secolul 20, cand are loc practic o explozie a intreprinderilor private, ceea ce a condus la orientarea capitalurilor catre investitii in alte state si producerea concomitenta a acelorasi bunuri in locuri diferite ale lumii.

Concluzii.

In formarea economiei mondiale intalnim trei stadii principale : dezvoltarea comertului exterior pe fondul cresterii excedentului de produse, mondializarea economiei prin cresterea investitiilor de capital in alte state decat statul de origine al intreprinderii respective, globalizarea economica marcata de aparitia firmelor multinationale (transnationale) care concentreaza capitalul provenit din mai multe state ale lumii si isi dezvolta capacitati de productie in diferite tari care nu sunt neaparat tarile de origine a capitalului.

2. Sistemul economiei mondiale

2.1. Conceptul de economie mondiala

2.2. Economia nationala. Definitie si structura

2.3. Relatiile economice internationale

2.4. Structuri de organizare in economia mondiala

2.1. Conceptul de economie mondiala

Economia mondiala reprezinta acel stadiu al schimbului reciproc de activitati in care este implicata majoritatea agentilor economici de pe glob.

Principalele aspecte ale conceptului de economie mondiala.

Expresia schimb reciproc de activitati nu trebuie inteleasa in sensul ei strict de acte de vanzare-cumparare, fiind vorba in realitate de un complex de relatii care apar intre statele lumii referitoare la productie, cercetare-dezvoltare, consum, asistenta financiara s.a.m.d.

Agentii economici pot fi impartiti in doua categorii : rezidenti ca firme care apartin unor societati straine deschise pe teritoriul unui alt stat sau nerezidenti, firme straine care activeaza pe teritoriul unui alt stat fara a fi inregistrate legal in cadrul statului respectiv. Aceste firme reprezinta de regula investitori pe termen scurt.

Trasaturi ale economiei mondiale.

Celulele de baza ale economiei mondiale raman economiile nationale.

Influenta pe care economiile nationale o au asupra economiei mondiale depinde de gradul acestora de dezvoltare.

In cadrul economiei mondiale in diferite zone ale sale se remarca o alternare a fazelor de expansiune si de recesiune economica, produsul mondial brut inregistrand de regula o tendinta crescatoare.

Economia mondiala este marcata de o eterogenitate ridicata datorita diferentelor dintre nivelele de dezvoltare ale statelor lumii.