Economie Mondială

1. Sistemul economiei mondiale

Economia mondiala este rezultatul unui proces evolutiv al dezvoltarii schimbului reciproc de activitati, de la forme inferioare la forme superioare, de la simplu la complex. Schimbul reciproc se desfasura preponderent la nivel de gospodarire individuala.

În evolutia economiei mondiale de o importanta cruciala s-au dovedit a fi marile descoperiri geografice. Principalii piloni ai economiei in perioada respectiva (Europa si America) erau „specializati” în productia diferitelor marfuri, astfel încât aproape toate marfurile europene erau noi pentru America si reciproc, marfurile americane erau noi pentru europeni.

Secolul XVI este secolul aparitiei pietei mondiale.

începutul secolului XIX - prima revolutie industriala.

Odata formate, economiile nationale vor conferi cadrul propice pentru generalizarea revolutiei industriale, pentru un avânt al factorilor de productie, care, însa, se va produce în mod neuniform.

„...lumea care va rezulta din prezenta rearanjare a valorilor, credintelor, structurilor economice si sociale… va fi diferita de ceea ce si-ar putea imagina oricine astazi… Este cert ca în materie de politica am trecut de la cei patru sute de ani ai natiunii-stat suveran, la un pluralism în care statul-natiune va fi mai degraba una dintre unitatile de integrare politica, si nu unica. Va fi o componenta – desi înca una cheie – a ceea ce eu numesc «politica post-capitalista», un sistem în care statele transnationale, regionale, statele-natiuni si structurile locale, chiar tribale, vor concura si vor coexista”.

În concluzie, putem afirma ca economia mondiala este un sistem complex, eterogen, ale carui componente fundamentale sunt economiile nationale, societatile transnationale, organizatiile economice internationale. Alaturi de aceste elemente fundamentale, sistemul economiei mondiale cuprinde si elemente derivate, de legatura: piata mondiala, relatiile economice internationale, diviziunea internationala a muncii, ordinea mondiala.

1.1. Economiile nationale

Economia mondiala este astazi un ansamblu interdependent în care economiile nationale, statele suverane, sunt constituentii fundamentali. Întregul esafod institutional modern are la baza statul suveran.

Economia nationala reprezinta o entitate rezultata din dezvoltarea schimbului reciproc de activitati între membri unei comunitati umane pe ansamblul teritoriului unui stat national. De asemenea, o economie presupune existenta unei suprastructuri, care reprezinta ansamblul institutional al unei tari.

Caracterizarea economiilor nationale se poate face d.p.d.v. demo-geografic (dimensiunea teritoriului sau marimea populatiei) si d.p.d.v. economic: dimensiunea PIB sau PNB (indicator ce reflecta potentialul economic al unei tari) sau de nivelul de dezvoltare al tarii respective.

PIB reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor realizate în decursul unui an de rezidentii unei tari.

PNB este rezultatul activitatii nationalilor, ceea ce înseamna ca din PIB se scade activitatea strainilor ce actioneaza pe teritoriul tarii respective si se adauga activitatea nationalilor ce actioneaza în afara granitelor.

Tara care are cel mai mare potential economic este Statele Unite ale Americii. Cu un PIB de 14 256 mil. dolari, SUA devanseaza de departe celelalte tari aflate în topul tarilor cu cel mai mare potential economic.

Cel mai utilizat criteriu de clasificare a tarilor este cel al nivelului de dezvoltare. Nivelul de dezvoltare este o notiune complexa, ce desemneaza capacitatea unei tari de a satisface cerintele de baza si de a crea bogatie pentru cetatenii sai. Definirea nivelului de dezvoltare nu include doar aspecte economice, ci si sociale, cum ar fi speranta de viata sau nivelul de educatie, respectarea drepturilor fundamentale ale omului sau egalitatea între sexe.

Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare, tarile se grupeaza în tari dezvoltate si tari în dezvoltare. Cele mai multe dintre tarile lumii fac parte din grupul tarilor în dezvoltare, grup extrem de eterogen, în care alaturi de tari avansate sunt si tari extrem de sarace.

PIB pe locuitor este unul dintre cei mai utilizati indicatori la scara mondiala pentru a aprecia nivelul de dezvoltare. Considerat un indicator sintetic, ce reflecta eficienta de ansamblu a unei economii, cele mai multe dintre clasamentele cu care opereaza institutiile internationale (ca Banca Mondiala sau ONU) au drept criteriu nivelul PIB pe locuitor sau PIB real pe locuitor. PIB real pe locuitor este expresia PIB nominal pe locuitor, ajustat cu puterea de cumpararea a monedei respective, dat fiind faptul ca nivelul preturilor este diferit de la o tara la alta si, deci, valoarea banilor nu este aceeasi.

Structura unei economii este data în principal de ponderea celor trei sectoare: sectorul primar (agricultura si industria extractiva) sectorul secundar (industria prelucratoare) si sectorul tertiar (al serviciilor).

În rândul preocuparilor mai recente de apreciere a nivelului de dezvoltare se înscrie si indicele dezvoltarii umane. Conceptul de dezvoltare umana, definit de catre P.N.U.D. ca „procesul de largire a posibilitatilor de a alege ale omului, (...) de asigurare unei vieti lungi si sanatoase, a unei educatii si a unui standard decent de viata”, se masoara prin intermediul unui indicator compozit: longevitatea, educatie (rata de alfabetizare si anii de scoala) si standardul de viata (PIB real pe locuitor).

1.2. Ordinea economica internationala

Ordinea economica internationala exprima modalitatea de organizare în timp si spatiu a elementelor economiei mondiale, altfel spus, raporturile de putere care exista între componentele sistemului economic mondial.

Puterea în relatiile internationale exprima capacitatea unei natiuni de a utiliza activele sale tangibile si intangibile, astfel încât aceasta sa influenteze comportamentul altor natiuni. Exercitarea puterii se poate realiza pe cale militara, pe cale economica, politica sau prin influenta.

Puterea militara este un mijloc traditional de impunere a vointei unui stat si de a determina o anumita ordine internationala (al doilea razboi mondial).

Modalitatea economica de a determina ordinea mondiala este una dintre cele mai întâlnite cai de a influenta raporturile de putere. Germania sau Japonia s-au impus în economia mondiala prin forta economiilor lor.

Puterea politica poate determina si ea un anumit sistem de relatii internationale. De exemplu, SUA îsi foloseste forta politica pentru a convinge Israelul sa negocieze cu tarile arabe din Orientul Mijlociu.

În ceea ce priveste influenta, ea exprima capacitatea de a exercita presiuni asupra unui stat, altele decât cele legate de utilizarea în mod implicit sau explicit a fortei sau a sanctiunilor economice. Poate ca exemplul cel mai ilustrativ în ceea ce priveste influenta la nivel mondial este cel al Bisericii Catolice.