Economie mondială

1.1. Economia mondiala : formare , dezvoltare, caracterizare

Economia mondiala contemporana este rezultatul procesului indelungat al

dezvoltarii schimbului de activitati, pe baza diviziunii muncii, de la forme

inferioare, gospodaria individuala, unitatea economica - de la nivel micro-economic

la forme superioare, la nivel macro-economic si mondo-economic.

Ca "sistem" tine de sistemul mondial de organizare, conceptul de economie

mondiala fiind expresia teoretica a unui complex de relatii economice, latura

economica a acestuia.

Procesul de formare al sistemului economic mondial s-a desfasurat pe

parcursul a mai multor secole si a parcurs mai multe etape1.

- De la inceputurile societatii omenesti si pana aproximativ in perioada

revolutiei industriale - fortele de productie, desi au cunoscut perfectionari de la o

perioada la alta, au pastrat un caracter individual. Schimbul de activitati se

desfasura cu deosebire la nivel micro-economic, economia avea un caracter inchis,

scopul urmarit era autoconsumul. Atunci cand viata economica a capatat un

deosebit impuls spre sfarsitul secolului 15 si in secolul urmator, ca urmare a unor

evenimente deosebite care s-au petrecut in lume, in special marile descoperiri

geografice si care au determinat includerea in circuitul economic a unor noi si vaste

regiuni de pe glob s-au creat premisele unei economii internationale. Acum s-a

extins considerabil zona geografica a schimbului de marfuri. Aceste schimburi nu

aveau insa o "baza economica". Partenerii din zonele noi descoperite nu dispuneau

de forta economica necesara pentru a stabili relatii continue cu restul lumii.

Marfurile aduse de acolo, nu constituiau de regula un excedent, o oferta a

producatorilor pentru a raspunde unei cereri existente. Fluxurile de marfuri spre

Africa, Indiile orientale (Asia de Est si Sud-Est, China, India de Est, Indonezia,

Filipine etc) si America spre Europa, erau generate de factori extra-economici si nu

de factori economici, de relatii marfa-bani; nu exista o specializare internationala a

productiei, iar pentru o diviziune a muncii internationale era prea devreme. In

aceste conditii, prin extinderea sferei spatiale a schimbului de marfuri, comertul se

dezvolta in ritmuri deosebite si ca urmare spre sfarsitul secolului 16, incepe sa se

contureze "piata internationala".

Aparitia acesteia stimuleaza activitatea la nivel micro-economic si iau nastere

manufacturile, care, stimulate si ele de dezvoltarea schimbului de marfuri dintre

1 vezi: "Economie politica", coord. V.C. Nechita, Ed. Porto-Franco, Galati, pag. 235-260

CAPITOLUL I ECONOMIE MONDIALA

Lumea veche si Lumea noua, se dezvolta si incep sa apara marile manufacturi.

Acestea sunt amplasate fie in marile porturi, fie in alte tari decat cele de origine (in

colonii indeosebi). Este evident ca "economia inchisa" a evoluat si s-a transformat

in "economie deschisa" orientata catre piata.

Despre o economie internationala formata insa nu se poate vorbi pentru ca, in

primul rand Europa - zona cea mai dezvoltata de atunci - era inca in plin proces de

constituire a pietelor interne si in cel de-al doilea rand, asa cum am mai spus,

schimburile internationale nu aveau la baza forta economica necesara. Crearea

premiselor economiei internationale se produce in procesul trecerii de la feudalism

la capitalism.

- Formarea si consolidarea pietelor interne si deci a economiilor nationale

suverane si independente, cand statele natiuni devin principalii subiecti ai

relatiilor internationale constitue esenta procesului de formare a economiei

internationale. Aceasta etapa se situeaza aproximativ intre sfarsitul secolului 17 si

inceputul secolului 19, cand in lume se desfasoara procese economico-sociale si

politice deosebite, care au marcat fundamental configuratia si dezvoltarea acesteia.

Se produce, in plan economic, prima revolutie industriala al carei rezultat

este aparitia si constituirea marii industrii masiniste. Acum asistam la dezvoltarea

deosebita a fortelor de productie si deci a productivitatii muncii la nivel microeconomic.

Urmarea imediata si directa este cresterea nevoii de schimb - largirea

pietei - si deci, barierele impuse de sistemul feudal cad si piata interna se dezvolta

in ritm accelerat.

In plan politic revolutiile burgheze (Anglia- secolul 17, Franta - secolul 18,

Spania, Italia, Germania - secolul 19), sunt alt factor care desavarseste lichidarea

faramitarii politice specifice feudalismului si grabeste nasterea statelor centralizate.

De acum schimbul reciproc de activitati se desfasoara la nivel macroeconomic, apar

economiile nationale de sine statatoare. Aceste economii nationale vor oferi

conditiile pentru generalizarea revolutiei industriale si deci, pentru dezvoltarea

fortelor de productie, lucru ce se va produce de fapt, dar neuniform.

Se poate aprecia ca formarea economiei internationale este rezultatul primei

mari revolutii industriale bazata pe marea productie masinista. Ea a marcat si

primul stadiu al diviziunii internationale a muncii, bazata pe o specializare

internationala intersectoriala, care a impartit tarile lumii in tari industriale si tari

agrare. Procesul formarii economiei internationale a coincis organic cu procesul de

atragere a intregii lumi la formarea sistemului capitalist1. Treptat, de acum, pe baza

dezvoltarii fortelor de productie , apar noi tendinte de specializare internationala in

productie, se adanceste si apare o noua diviziune a muncii si anume diviziunea

mondiala a muncii, se constitue "piata mondiala".

Piata mondiala nu este o notiune geografica, c