Economie monetară

1.1. Agregatele monetare. Definirea statistica a banilor

Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatea economico-sociala si cantitatea de moneda sunt abordate si analizate cu ajutorul conceptelor de masa monetara (MM) si viteza de circulatie a banilor (V). Notiunea de bani nu reprezinta o marime fixa si imobila; exista mai multe definitii statistice ale banilor, fiecare dintre ele stabilind pe scara lichiditatii o anumita delimitare între bani si celelalte active

Definirea statistica a banilor presupune identificarea elementelor de activ ale patrimoniului agentilor economici:

- active reale, care corespund unui bun material;

- active financiare, care corespund unor creante asupra altor agenti economici si cuprind:

- bancnotele (biletele de banca) reprezinta „promisiunea” bancii centrale pentru detinatorul lor de a putea cumpara bunuri si servicii de pe piata;

- conturile curente deschise la banca reprezinta angajamentul bancii comerciale de a rambursa agentilor economici la cerere disponibilul aflat în cont;

- bonurile de tezaur reprezinta angajamentul statului de a rambursa suma, împreuna cu o dobânda la o anumita scadenta;

- obligatiunile reprezinta materializarea angajamentului unui debitor de a rambursa o suma si o dobânda sigura la un moment dat (scadenta);

- actiunile dau posibilitatea exercitarii drepturilor recunoscute pentru un actionar (participare la profit, la conducerea societatii, la lichidarea societatii).

Fata de bunurile reale, activele financiare valoreaza atât cât valoreaza creantele, tinând cont si de persoanele asupra carora se manifesta aceste creante, de societatile care le garanteaza.

Este evident ca dintre activele financiare enuntate, activele de natura monetara sunt bancnotele (creante asupra bancii centrale) si conturile deschise la bancile comerciale (creante asupra bancilor comerciale). Masa monetara este constituita, în mod traditional, din activele financiare cele mai lichide, activele monetare:

- bancnote si monede metalice emise de banca centrala ce poarta numele de „moneda a bancii centrale”;

- solduri creditoare ale conturilor curente (si asimilate acestora) deschise la bancile comerciale de catre agentii economici, ce poarta numele de moneda scripturala.

Desi am pornit în definirea masei monetare de la activul patrimonial al agentilor nebancari, deoarece acesta este necuantificabil, în practica, masa monetara se masoara statistic prin adunarea angajamentelor cu caracter monetar al bancilor, adica pasivul bilantului centralizat al întregului sistem bancar.

Detinerea titlurilor de valoare influenteaza volumul si structura cheltuielilor detinatorilor lor ca si moneda bancii centrale sau moneda de cont. Problema redefinirii masei monetare si a stabilirii limitei dintre activele monetare si activele financiare se pune cu acuitate. Masa monetara si componentele sale sunt analizate si aprofundate cu ajutorul conceptului de agregat monetar.

Agregatul monetar reprezinta un ansamblu de active monetare; Sistemul Contabilitatii Nationale (în România) defineste agregatul monetar ca o parte constitutiva a masei monetare, parte autonomizata prin functiile ei specifice, prin agentii specializati care emit instrumentele de schimb si de plata, prin institutiile bancar-financiare care le gestioneaza, prin fluxurile economice pe care le mijloceste. Particularitatea agregatelor monetare este de a se îmbina una în alta, precum papusile rusesti: agregatul mai mic este continut în agregatul de talie imediat superioara si tot asa pâna când agregatul cel mai mare le contine pe toate celelalte.

Criteriul dupa care sunt incluse activele în agregatele monetare este cel al lichiditatii, al usurintei transformarii în bani lichizi. Referitor la un activ sau un portofoliu, lichiditatea caracterizeaza gradul de certitudine, de siguranta a celui care detine activul (portofoliul) de a dispune la fiecare moment de o suma cel putin egala cu valoarea sa nominala. Analiza economica distinge trei categorii principale de lichiditati:

M1 – lichiditatile primare sau altfel spus activele perfect lichide, care permit efectuarea de plati imediate; acestea sunt: numerarul în circulatie (bancnote, monede divizionare) si depozitele la vedere, în principal cele operabile prin cecuri. M1 reprezinta masa monetara în sens restrâns;

M2 – lichiditatile secundare sunt constituite din active care pot fi transformate foarte rapid în lichiditati primare fara riscul de a pierde capital, adica sunt monetizabile. M2 desemneaza masa monetara în sens larg si cuprinde, în plus fata de M1, depozitele la vedere neoperabile prin cecuri, depozitele la casele de economii, depozitele la termen aflate în gestiunea bancilor, actiuni ale fondurilor de ajutor reciproc;

M3 – lichiditatile tertiare sunt constituite din active cu un grad mai mic de lichiditate. Transformarea lor în lichiditati primare comporta riscul caderii pretului acestor active. M3 cuprinde, pe lânga M2, valorile mobiliare private (actiuni si obligatiuni) si valori mobiliare publice (împrumuturi ale statului, colectivitati publice sau întreprinderi publice.

Stabilirea numarului si continutul agregatelor monetare difera de la o tara la alta. Fondul Monetar International a stabilit câteva linii directoare pentru elaborarea statisticilor financiare internationale. Orientarile fondului nu tin însa seama de diversitatea sistemelor financiare si monetare ale diverselor tari. De fapt, Fondul Monetar International identifica trei categorii standardizate ale agregatelor monetare, care pot, daca este necesar, sa fie descompuse în categorii nestandardizate, pentru a face distinctie între lichiditati, potrivit fiecarei tari:

- money: numerarul în afara sistemului bancar si conturile curente ale agentilor economici deschise la banca;

- qvassimoney: depozitele bancare ale agentilor economici;

- other ithems: mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.