Economie politică

REZUMAT

Economia este o ştiinţă care studiază ansamblul fenomenelor economice ale societăţii omeneşti ce decurg din comportamentele oamenilor ce folosesc resurse limitate, cu întrebuinţări alternative pentru a-şi realiza ţeluri dinainte stabilite. Însuşirea cunoştinţelor de economie constituie atât un element de pregătire profesională pentru viaţă cât şi un act de cultură economică, în sensul că permite formarea unei imagini a ceea ce trebuie să însemne un comportament raţional, în calitate de producători sau consumatori

Nevoile omului constituie motorul, mobilul întregii sale activităţi economice şi sociale. Purtătorii nevoilor sunt: indivizii, familiile, ramurile activităţii economice. În epoca modernă, apariţia dorinţelor şi, apoi transformarea lor în nevoi reale şi consolidate reprezintă un proces foarte complicat. Satisfacerea nevoilor necesită un consum de resurse, acestea constituind premisele acţiunii umane practice, care sunt utilizate, sau pot fi atrase la producerea de bunuri necesare exitenţei omului şi societăţii. Toate resursele economice, indiferent de natura lor, sunt limitate. Datorită progresului ştiinţifico-tehnic resursele cresc şi se diversifică dar tot limitate rămân. Atunci când resursele nu sunt folosite raţional apare risipa, adică un consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei nevoi.

Satisfacerea nevoilor nelimitate prin utilizarea unor resurse limitate are loc pe douî căi: calea directă (autoconsumul), prin care purtătorul nevoii produce el însuşi bunurile dorite cu ajutorul resurselor disponibile şi, calea indirectă, când purtătorul nevoii îşi procură bunurile necesare de alţii. Celor două căi le corespund două forme de organozare şi funcţionare a activităţii economiei: economia naturală şi economia de schimb.

Economia naturală – acel mod de organizare a activităţii economice bazat pe autoconsum, schimbul putea exista doar întâmplător, sub forma trocului.

Economia de schimb – mod de organizare a activităţii economice ce se caracterizează prin separarea producţiei de consum şi apariţia schimbului, ca ceva necesar. Bunurile produse devin astfel de mărfuri.

MASA MONETARĂ

Banii reprezintă un instrument social, general acceptat de măsurare şi comparare a schimburilor, de mijlocire directă şi indirectă a acestora, de transferare a drepturilor de proprietate de la o persoană la alta. Principalele funcţii ale banilor sunt: măsurarea activităţilor economice, cheltuielile şi rezultatele prezente, trecute şi viitoare. Etalonul de măsură îl constituie unitatea monetară a fiecărei ţări. Rezultatul măsurării îl constituie preţul; mijloc de schimb – datorită banilor, schimbul este scindat în două tranzacţii complementare – vânzarea şi cumpărarea. În această funcţie banul este prezent efectiv în momentul schimbului;mijloc de plată - este determinată de apariţia unei obligaţii economice, care se stinge prin cedarea unei sume de bani. De pildă plata impozitelor, plata unor bunuri cumpărate pe credit, plata salariilor; mijloc de constituire a rezervelor agenţilor economici – funcţie îndeplinită numai de banii ce exprimă economii, ce funcţionează normal, sunt eficiente, iar moneda lor stârneşte încrederea. În această funcţie banii apar ca activul cel mai lichid din economie, putând fi transformaţi oricând în alt bun economic

Banii au apărut cu mai multe mii de ani în urmă pentru a uşura schimburile de bunuri, de deveniseră numeroase şi voluminoase.

Principalele forme ale evoloţiei banilor sunt:

1. Banii – bunuri, cele mai căutate bunuri dintr-o anumită zonă s-au impus spontan în rolul de bani (animale, blănuri, sare);

2. Banii – monede de aur bătute, emise şi garantate de autorităţi.

Treptat banii – bunuri s-au restrâns la metale preţioase ca urmare a însuşirilor acestora (îşi menţin utilitatea în timp, preţiozitatea şi maleabilitatea)

Până în secolul al VI-lea, timp de cca 25 de secole, monedele din metale preţioase au jucat rolul de bani. Erodarea metalului preţios prin folosire şi falsificările de mare amploare au făcut necesară apariţia înlocuitorilor.

3. Banii – bilete de bancă având acoperire în aur. Au fost numiţi şi monedă fiduciară întrucât circulaţia lor avea loc pe baza încrederii deţinătorilor în exigenţa aurului corespunzător, banca emitentă asigurând transformarea biletelor în aur. Au circulaţie până la primul război mondial, după care a dispărut încrederea în capacitatea băncilor de a oferi aurul în schimbul biletelor de bancă (bancnote)

4. Bani de hârtie (bancnote) fără acoperire în aur, emişi de stat cu un curs forţat. Aceştia circulă pe baza încrederii populaţiei, dintr- o anumită ţară, în posibilitatea lor de a suplini cu succes banii cu valoare deplină.

5. Banii de credit (bani bancari) au apărut din nevoia de a facilita creditul în general, creditul comercial, în special. Au cea mai mare viteză de circulaţie, întrucât activitatea bancară este puternic informatizată.

Comentarii privind fraudarea bancomatelor.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile, banii trebuie să existe în societate, adică să fie creaţi şi puşi în circulaţie într-o anumită cantitate. Masa monetară (sau bănească) este suma de bani aflată în circulaţie la un moment dat într-o economie, aprţinând agenţilor economici. În esenţă ea se compune din: numerar (reprezentat de bancnote şi monede metalice subdivizionare. Este lansat în circulaţie numai de banca de emisiune a fiecărei ţări) şi banii scripturali (banii aflaţi în conturile bancare. Pot fi creaţi de banca centrală şi de orice altă instituţie financiar-bancară în funcţiune). Cele două componente ale masei băneşti au acelaşi rol, se pot suplini şi transforma una în cealaltă.

Mărimea masei monetare trebuie astfel reglată încât să asigure echilibrul necesar între tranzacţiile economice şi banii în circulaţie. Băncile reprezintă inima organismului economic, iar banii sângele acestuia.

Mărimea masei monetare depinde de: volumul bunurilor marfare (Y sau Q);preţul acestor bunuri (P) şi viteza de circulaţie (de rotaţie) a banilor (V)

Masa monetară se poate calcula folosind formula: M = YP/V

O problemă importantă ce se află în atenţia oricărui guvern o constituie asigurarea unui raport bine fundamentat economic între masa monetară aflată în circulaţie şi volumul bunurilor economice. Acest raport condiţionează puterea de cumpărarea a monedei (valoarea banilor)

Prin puterea de cumpărare a monedei înţelegem cantitatea de bunuri eonomice care poate fi cumpărată cu o unitate monetară la un moment dat. Aceasta depinde de:

- nivelul şi starea economiei ţării, care reprezintă suportul unei monede, ce stârneşte încrederea agenţilor economici;