Economie politică

CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

I.1. Macroeconomia. Probleme și politici macroeconomice

În deceniile trei și patru ale secolului XX științța economicăă fundamentală, ca știință a administrării unor resurse și mijloace limitate și cu utilizări alternative pentru satisfacerea unor necesități nelimitate și variate ale oamenilor, s-a divizat în două: macroeconomia, care studiază economiile naționale ca entități proprii și microeconomia care studiază comportamentul uman la nivelul firmelor și gospodăriilor. Uneori, această delimitare, deși este întâlnită foarte frecvent este interpretată ca fiind eronată.

Microeconomia nu se limitează la studierea doar a comportamentului consumatorului și pe cel al producătorului. Pe baza acestor comportamente ale unităților economice elementare, microeconomia își extinde sfera preocupărilor, încercând să explice funcționarea generală a sistemului în ansamblul său. Deci, microeconomia și macroeconomia au, în ultimă instanță, același obiect de studiu. Ele diferă prin metoda de abordare și tratare a problemelor. Cele două optici - microeconomia și macroeconomia - sunt necesare pentru a înțelege economia în ansamblul ei.

Macroeconomia se concentrează cu prioritate către analiza calitativă a mecanismului de funcționare a economiei naționale, a corelațiilor dintre variabilele macroeconomice, punând un accent deosebit pe aspectele de măsurare a influențelor directe și indirecte dintre acestea în vederea fundamentării științifice a deciziilor de politică macroeconomică. De aceea, macroeconomia este o disciplină închegată într-o viziune sistemică și ne dă posibilitatea cunoașterii comportamentului economic în perioadele de avânt și recesiune, a consumului și investițiilor, a performanțelor economiei, a dinamicii producției de bunuri și servicii, a ratelor profitului și dobânzii, a ratei inflației și șomajului, a politicii fiscale și monetare, a balanței de plăți, a stocului de bani, a bugetului de stat, a datoriei publice, a echilibrului și dezechilibrului macroeconomic în general. De asemenea, macroeconomia abordează probleme de modelare economică a echilibrului și dezechilibrului static și dinamic, atât pe termen scurt cât și pe termen mediu și lung, precum și o integrare a componentelor economiei naționale într-o analiză cantitativă cu ajutorul modelelor clasice și neoclasice de creștere economică.

Știința economică este o reflectare a economiei reale care există și funcționează atât la nivelul agenților economici individuali cât și la nivelul agenților agregați (omogeni și eterogeni).

Macroeconomia (reală) exprimă procesele, faptele și comportamentele agenților economici agregați (ca relații multiple între cei elementari). Acest nivel al economiei se referă la mărimile și variabilele agregate ale intrărilor și ieșirilor unităților economice dintr-o țară.

Fluxurile de eforturi și de efecte social-economice sunt însă privite independent de comportamentele individuale ale participanților la activitățile economice.

Criteriul esențial al structurii acestor procese și comportamente îl constituie interesele generale, care se structurează pe temelia celor particulare (personale) și de grup. Sinonimia macroeconomie-economie națională este însă numai parțial valabilă.

Pe baza procesului de trecere de la interesele personale la cele generale are loc, în fond, și transformarea unei problemele microeconomice în una macroeconomică.

O anume problemă economică devine macroeconomică atunci când și acolo unde aceasta:

a) derivă din formarea și consolidarea unei anume economii naționale; - stimulează sau afectează realizarea intereselor generale ale agenților economici dintr-o țară;

b) antrenează măsuri concertate și acțiuni convergente din partea participanților în sensul încadrării uneia sau alteia dintre probleme în limite normale de desfășurare.

Orice manual de economie politică, de macroeconomie enumeră și tratează cel puțin șase probleme din acest gen (nivel). Care sunt acestea?

a) Prima dintre ele se referă la - asigurarea echilibrului, în progres, între cererea globală și oferta globală; creșterea economică, respectiv dezvoltarea economică durabilă (viabilă, sănătoasă etc.).

b) Ocuparea deplină a resurselor de muncă, deschiderea posibilităților de manifestare a caracterului activ, creator, al factorului uman, figurează ca a doua printre problemele arătate.

c) În al treilea rând, este vorba de asigurarea economiei naționale cu monedă - în cantitățile și structurile cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale. Moneda fiind prin definiție națională, buna ei funcționare este în interesul tuturor participanților la viața economică.

d) Realizarea funcțiilor multiple bugetare și fiscale este o altă problemă macroeconomică. În funcție de multiple circumstanțe, guvernul și administrațiile publice locale exercită, pe bază de lege, dreptul de trezorier al finanțelor publice; prin aceasta se realizează marea redistribuire.

e) Asigurarea, pe termen mediu a unei balanțe comerciale și a unei balanțe de plăți externe echilibrate. Aceste instrumente economico-statistice trebuie echilibrate în măsura în care se dorește și se acționează pentru păstrarea independenței economice.

f) Integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale de creștere și dezvoltare; asigurarea coerenței deciziilor macroeconomice. Programarea și prognozarea macroeconomică sunt căi prin care se înfăptuiește o astfel de funcție strategică.

Problemele macroeconomice arătate se regăsesc în forme și cu intensități diferite în toate țările. Ele se integrează în ceea ce specialiștii numesc probleme globale ale economiei mondiale. De regulă, asemenea probleme sunt grupate în comerciale și financiare, în reale și monetare, în interne și externe.

O problemă economică implică, se știe, una sau mai multe necunoscute. În cazul problemelor macroeconomice, necunoscutele sunt nu numai numeroase, dar și de tipuri diferite (sociale, politice, ecologice, funcționale).

Amploarea și complexitatea problemelor macroeconomice, mutațiile profunde care au loc în cadrul acestora, evitarea unor consecințe nedorite care pot să apară în timp, prin acutizarea unor laturi ale problemelor macroeconomice, fac necesară o anumită intervenție a statului în economia de piață.

Creșterea treptată a rolului statului în toate țările cu economie de piață este un proces ce trebuie să facă abstracție de refluxurile temporare și de tendințele de supralicitare a rolului statului, de existența temporară a unor state totalitare.

Cauzele implicării statului în economie.

1) Insuficiența inițiativei private într-o serie de domenii de interes general, pe baza căreia au apărut și există:

a) întreprinderi publice de producție, institute de cercetare în domenii care sunt de interes național;

b) organizarea pe baza resurselor bugetare a unor servicii sociale generale (învățământul public, apărarea națională etc.);

c) susținerea moderată și supravegherea economică a unor activități tradiționale cu pondere în satisfacerea nevoilor fundamentale ale oamenilor.

S-a demonstrat, teoretic și practic, că sistemul economic real de piață este, pretutindeni și dintotdeauna, mixt, că există deci în toate țările avansate un sector public. Față de acest sector, guvernele au mari răspunderi (nu neapărat drepturi).

2) Complexitatea problemelor care apar în perioadele dificile ale istoriei unei țări (războaie, crize); asemenea implicări au loc și atunci când există riscul unor tensiuni sociale.

3) Modificări în conjunctura economică internațională, care favorizează sau complică situația economică a unor țări; susținerea puterii de schimb a monedei.

4) Corijarea neajunsurilor economiei de piață și susținerea procesului de desfășurare normală a vieții economico-sociale.