Economie politică

1. Introducere

La începutul noului mileniu, omenirea încearca sa proiecteze o anume imagine a viitorului sau. Aceste eforturi pornesc de la realitatile actuale privind avutia materiala si naturala, resursele umane si potentialul lor productiv si creativ, structurile organizationale si culturale, polarizarea bogatiei si aspiratiile comune ale popoarelor de bunastare si pace.

În prezent mai mult ca oricând se actioneaza pe toate planurile si în primul rând pe cel al cercetarilor sa se defineasca un nou concept de societate care sa elimine disfunctionalitatile trecute si cele existente. În acest cadru, stiinta economica este chemata sa formuleze noile concepte, legitati, principii teoretice, pe baza carora sa se proiecteze si sa se implementeze mecanismele care sa asigure crestea si dezvoltarea economica ceruta de civilizatia mileniului III. În acord cu anumite nevoi, stiinta economica trebuie sa înarmeze specialistii din domeniul economiei si din celelalte sectoare de activitate cu cunostintele necesare pentru îndeplinirea în conditii corespunzatoare acestei misiuni cutezatoare. Acestei dorinte se subînscrie si efortul depus pentru elaborarea acestei lucrari care se adreseaza studentilor si tuturor celor interesati sa descifreze mecanismul de functionare si evolutie a economiei la nivel national si mondial.

a. Scopul si obiectivele disciplinei

Cursul îsi propune ca obiective principale:

2. insusirea de catre studenti intr-o maniera riguroasa si sistematica a conceptelor si categoriilor acestei stiinte;

3. cunoasterea metodelor de cercetare si analiza utilizate in practica si teoria economica, a proceselor economice reale, a mecanismelor de functionare a economiei;

4. intelegera complexitatii proceselor de tranzitie care se produc in economie la nivel microeconomic, national si mondial, a fenomenului contemporan al mondializarii activitatii economico-sociale.

ECONOMIA POLITICA - STIINTA A RATIONALITATII

Stiintele pe care se bazeaza cunoasterea umana si dezvoltarea societatii, au parcurs în timp un lung proces de formare si dezvoltare. Stiinta economica se încadreaza si ea în aceasta regula.

Cercetarea evolutiei cunoasterii economice a condus la concluzia acceptata de mai multi specialisti ca se remarca cinci faze mai importante :

- faza prestiintifica, care începe din antichitate si se desfasoara pâna în sec. al XVIII-lea ;

- faza constituirii propriu-zise a stiintei economice 1750-1870;

- faza descoperirii si elaborarii principiilor sale teoretice fundamentale 1870-1930;

- faza a patra a evolutiei stiintei economice , care se încadreaza între anii 1930-1970;

- faza a cincea, din deceniul al 8-lea al secolului nostru pâna în prezent.

Analiza evolutiei stiintei economiei atesta ca bazele teoretice ale economiei politice au fost puse de mari economisti ca: A Smith, David Ricardo, Jean Batiste Say, John Stuart, Mill si alti remarcabili economisti care si-au adus contributia la ridicarea acestei stiinte pe noi trepte de cunoastere.

Studierea evolutiei obiectului de studiu al economiei politice evidentiaza ca definirea acestuia a preocupat în timp toate curentele de gândire economica.

La început, datorita nediferentierii stiintei economice de celelalte stiinte, obiectul de studiu al economiei politice se identifica cu cel al stiintei în ansamblul ei.

Initial se limita la productia agricola, apoi a fost extins la productia în ansamblu, dupa care, la circulatia, repartitia si consumul avutiei. Conceptia clasicilor privind obiectul de studiu al economiei politice s-a dovedit deficitara , deoarece nu cuprindea în aria ei de cercetare serviciile care în prezent în tarile dezvoltate detin mai mult de jumatate din produsul national.

Deficitar s-a dovedit si curentul marxist aparut la mijlocul sec al XIX-lea care reducea obiectul de studiu al economiei politice la raporturile sociale de productie, generate de desfasurarea procesului de productie.

La sfârsitul sec. al XIX-lea obiectul de studiu al economiei politice a fost orientat cu deosebire spre schimbul de marfuri cu accent pe trebuintele umane si pe utilitatea economica. Numeroase scoli economice si curente de gândire au situat în centrul vietii economice elementele psiho-sociale dând teoriei economice o pronuntata nuanta psihologica subiectiva.

În sec. XX s-a impus opinia potrivit careia economia politica este stiinta optiunilor rationale eficiente. Aceasta conceptie porneste de la realitatea ca trebuintele de consum ale omului sunt nelimitate cantitativ si ca diversitate, în timp ce resursele de satisfacere a lor sunt rare si limitate. Aceasta impune compararea si comensurarea nevoilor de consum cu resursele si satisfacerea selectiva prioritara a unora fata de altele în baza analizei costului de oportunitate, adica a compararii câstigului si pierderii generate de satisfacerea prioritara a unor trebuinte în raport cu altele. De-a lungul timpului, se remarca preocuparea oamenilor si a societatii de a asigura un echilibru între nevoile de consum în continua crestere si diversificare si resursele rare si limitate.

În concordanta cu aceasta realitate, în teoria definirii stiintei economice s-au formulat mai multe variante dintre care retine atentia:

- stiinta economica reprezinta "stiinta care studiaza comportamentul ca o relatie între teluri si resursele rare, care au întrebuintari alternative".

- stiinta economica studiaza actiunile indivizilor si ale grupurilor de indivizi în procesul de productie, schimbul si consumul de bunuri si servicii în scopul satisfacerii cu resurse limitate a trebuintelor nelimitate ale oamenilor.

- stiinta economica studiaza resursele limitate pentru a produce bunuri (marfuri, produse) evaluabile si a le distribui pe grupe .

În concluzie, se poate formula ideea ca stiinta economica studiaza optiunile rationale ale oamenilor si grupurilor sociale în procesul de productie, schimb, repartitie si consum al bunurilor si serviciilor în scopul satisfacerii cu resurse limitate a cerintelor nelimitate ale civilizatiei umane aflate în plin progres.

Fata de politica economica, economia politica trebuie sa fie antemergator, având rolul de a furniza idei pe baza carora oamenii politici sa poata stabili masuri practice.

Stiinta economica opereaza cu notiuni si concepte specifice cu ajutorul carora cerceteaza activitatea economica, dinamica ei, în timp si spatiu.

Relatiile de suprafata se caracterizeaza printr-o multitudine de manifestari individuale, de aspecte exterioare si vremelnice. Acestea pot fi observate, si cercetate în mod empiric, pe baza de experienta si sunt reflectate în gândire prin termenul de fenomen economic.