Economie rurală

Obiectivul acestei unităţi de învăţare ????l constituie însuşirea conceptelor de

muncă, importanţa economică a muncii, delimitarea particularităţilor muncii în

agricultură şi înţelegerea noţiunilor privind oferta, cererea şi preţul muncii,

resursele de muncă, productivitatea muncii precum şi însuşirea factorilor de

creştere ai productivităţii muncii. După finalizarea studiului din această unitate de

învăţare, studentul va dispune de competenţe pentru:

- Explicarea noţiunii de muncă, ca factor de producţie în agricultură;

- Delimitarea particularităţilor muncii în agricultură;

- Inţelegerea noţiunilor privind oferta, cererea şi preţul muncii;

- Insuşirea factorilor de creştere ai productivităţii muncii.

Instrucţiuni (U.I.1)

Această unitate de învăţare cuprinde noţiuni privind termenul muncă,

importanţa economică a muncii, delimitarea particularităţilor muncii în agricultură

şi înţelegerea noţiunilor privind oferta, cererea şi preţul muncii, resursele de

muncă, productivitatea muncii precum şi însuşirea factorilor de creştere ai

productivităţii muncii. Timpul mediu alocat pentru studiul individual este de cca.

3 ore. Această unitate de învăţare cuprinde mai multe teste de autoevaluare, a

căror rezolvare asigură o mai bună fixare a cunoştinţelor dobândite în timpul

studiului. O lucrare de verificare care să cuprindă aspecte din cadrul acestei unităţi

de învăţare va fi prezentată la finalul U.I. 2.

4

1.1 MUNCA - CONCEPT, IMPORTANŢĂ, CLASIFICARE

a) Conceptul de “muncă”

Munca este reprezentată pe ansamblu, de persoane care în decursul unei

perioade date exercită sau caută să exercite o activitate profesională remunerată.

Munca are o dublă semnificaţie, ea reprezintă, în acelaşi timp o categorie

economică şi o categorie socială. Din punct de vedere economic munca este un

factor de producţie, iar din punct de vedere social reprezintă o parte a populaţiei

totale. Ca factor de producţie, munca reprezintă un element al cheltuielilor de

producţie caracterizat prin cantitate (număr de persoane), calitate (nivel de

pregătire pe specializări profesionale) şi preţ (salariu/oră).

Raportată la populaţia totală, munca este reprezentată de persoanele

cuprinse între anumite limite de vârstă (ex: 16-65 ani), limite care se diferenţiază

în funcţie de mai multe criterii: nivelul de dezvoltare economică; zona geografică;

speranţa de viaţă; vârsta medie; gradul de civilizaţie; modul de producţie; sex;

domeniul de activitate; condiţiile de muncă; prevederile instituţionale cu privire la

vârsta minimă de muncă; vârsta de pensionare şi legislaţia salarială.

Persoanele care se încadrează în limitele vârstei de muncă formează

populaţia în vârstă de muncă care cuprinde: populaţia aptă de muncă şi inaptă.

Populaţia aptă pentru muncă formează potenţialul de muncă al unei zone şi se

împarte în: forţa de muncă activă sau efectivă (cuprinde persoanele încadrate în

procesul muncii) şi forţa de muncă inactivă (cuprinde persoanele în curs de

pregătire - elevi, studenţi, în stagiu militar, bolnavi, şomeri etc.).

b) Importanţa economică a muncii

Rezultă din următoarele aspecte:

1. - este singurul factor de producţie activ, capabil să organizeze un proces

economic, respectiv să pună în funcţiune toţi factorii de producţie care concură la

realizarea unui bun sau a unui serviciu;

2. - este factorul determinant al nivelului rentabilităţii tuturor activităţilor

economice - pentru faptul că reprezintă un element al cheltuielilor de producţie

(în agricultură “munca” reprezintă 20-50% din totalul cheltuielilor de producţie,

funcţie de tipul de exploataţie şi de sistemele de producţie intensive sau extensive

care se practică) a cărui efect economic este direct influenţat de gradul de instruire

şi de specializare a indivizilor care o compun.

5

3. - este factorul primordial al dezvoltării şi bunăstării oricărei societăţi

omeneşti (se diferenţiază de ceilalţi factori de producţie prin faptul că este

efectuată de oameni care au diverse motivaţii şi care pe ansamblu caută soluţii de

reducere a timpului de muncă pentru a obţine un produs, presând astfel continuu

în sens pozitiv asupra progresului tehnic prin noi inovaţii şi tehnologii.