Elemente de Micro și Macroeconomie

CAPITOLUL 1

OBIECTUL ŞI METODA ECONOMIEI POLITICE

Obiective :

Economia politică este ştiinţa economică fundamentală, axul în jurul căreia s-au format şi gravitează celelalte ştiinţe economice, formând împreună un sistem cu o complexitate tot mai crescândă şi o importanţă tot mai mare pentru societatea contemporană.

După studierea acestui prim capitol :

• vă veţi reaminti ce sunt nevoile şi resursele;

• veţi înţelege care este caracteristica esenţială a existenţei umane şi care sunt întrebările fundamentale ale economiei;

• veţi afla că orice decizie economică este o problemă de alegere, care presupune un cost de oportunitate;

• veţi cunoaşte ce reprezintă frontiera posibilităţilor de producţie în contextul utilizării raţionale a resurselor ;

• veţi afla cum a evoluat şi s-a format economia politică de la primele idei economice până la devenirea sa ca ştiinţă şi cum s-a dezvoltat apoi până în zilele noastre ;

• veţi putea defini economia politică prin luarea în considerare a obiectului ei de studiu ;

• veţi înţelege distincţia dintre economie pozitivă şi economie normativă şi relaţiile între economia politică şi politica economică ;

• veţi afla care sunt principalele procedee şi tehnici care compun metoda economiei politice.

1.1. Nevoi şi resurse economice. Raritatea.

1.1.1. Nevoile şi resursele economice.

În existenţa sa individuală şi socială omul consumă necontenit numeroase bunuri şi servicii. Numărul şi complexitatea acestora a sporit odată cu evoluţia omenirii. În felul acesta omul îşi satisface nevoile, utilizând resursele disponibile.

Nevoile, în sens economic, reprezintă exigenţe umane, individuale sau colective, care trebuiesc satisfăcute în timp şi spaţiu, cu bunuri şi/sau servicii, pentru a asigura desfăşurarea vieţii şi activităţii oamenilor.

Există numeroase criterii de clasificare şi caracteristici ale nevoilor.

Esenţial şi important de reţinut este că nevoile se prezintă de fapt ca un sistem de nevoi care au un caracter dinamic, regenerabil şi nelimitat. Mereu apar noi nevoi, se modifică structura şi calitatea cerinţelor de consum, satisfacerea celor mai multe dintre nevoile existente are un caracter temporar : nevoile satisfăcute, după o anumită perioadă, se vor manifesta din nou, cu mai mică sau mai mare intensitate.

Pentru satisfacerea nevoilor sale, omul utilizează resursele disponibile. Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor pe care omul le poate utiliza pentru producerea de bunuri materiale şi servicii destinate satisfacerii nevoilor. Ele sunt constituite, în esenţă, din trei mari componente :

1. Resurse materiale, formate, la rândul lor, din resurse naturale primare şi resurse materiale derivate, obţinute prin activitatea oamenilor, cum sunt : echipamente de producţie (maşini, instalaţii, utilaje etc.), tehnologii de fabricaţie, stocuri de materii prime, energie, infrastructura economiei etc

2. Resurse umane, reprezentate de oameni cu potenţialul lor de muncă, de creaţie tehnică şi ştiinţifică.

3. Resursele informaţionale ca produs primar al activităţii de cercetare ştiinţifică, constând în informaţii apte a fi folosite în activitatea economică, pentru a mări potenţialul tehnico-productiv al societăţii. În era informaţiei în care se înscrie omenirea la acest nou început de mileniu, resursele informaţionale dobândesc o importanţă de prim rang.

4. Resursele financiare, fără de care activitatea economică nu poate fi concepută.

Spre deosebire de nevoi, resursele au un caracter relativ limitat, în sensul că, dacă s-ar distribui în mod gratuit, nu ar fi suficiente pentru satisfacerea nevoilor în totalitatea lor.

Relativitatea caracterului limitat al resurselor rezultă din faptul că omenirea, de-a lungul evoluţiei ei milenare, a reuşit să facă faţă creşterii şi diversificării continue a nevoilor, realizând o sporire şi îmbunătăţire permanentă a volumului şi structurii resurselor atrase. În acest sens, progresul tehnico-ştiinţific duce la :

a). lărgirea limitelor cunoaşterii şi exploatării resurselor naturale, prin atragerea în circuitul economic a noi zăcăminte de substanţe utile, prin folosirea surselor alternative de energie sau prin descoperirea de noi întrebuinţări pentru resursele existente ;

b). extinderea limitelor economice ale exploatării resurselor naturale, prin rentabilizarea exploatării unor zăcăminte aflate la mari adâncimi sau/şi cu conţinut mai redus în substanţă utilă ;

c). sporirea eficienţei, a randamentului utilizării resurselor.