Elemente Introductive privind Antreprenoriatul

Elemente introductive

privind antreprenoriatul

1.1. Antreprenoriat: concept, forme si tipologii

1.1.1. Activitãti cu autorizatie comercialã

1.1.2. Antreprenoriatul sub forma întreprinderilor comerciale

1.1.3. Tipologia formelor mediului antreprenorial

1.2. Întreprinderile mici si mijlocii – componente de bazã

ale antreprenoriatului

1.3. Antreprenorul de succes

1.4. Sustinerea de cãtre stat a IMM-urilor

1.1. Antreprenoriat: concept, forme si tipologii

Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului contemporan necesitã

cunoasterea diversitãtii teoriilor referitoare la acesta. Dreptul roman cunostea

notiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi comercialã. Antreprenor

era considerat arendasul, precum si persoana care gestiona constructia proprie.

În Evul Mediu notiunea de „antreprenor”

avea mai multe sensuri, indicând:

- persoanele care se ocupau cu comertul

exterior;

- organizatorii de parade, spectacole;

- responsabilii de obiecte industriale,

santiere. Acestia nu îsi asumau

niciun risc, ci doar conduceau toate

activitãtile, utilizând resursele

financiare, materiale si comerciale

care li se alocau.

Notiunea „antreprenoriat de risc” cunoaste

o dezvoltare aparte în sec. al XVIIlea,

atunci când antreprenor era numitã

persoana care a încheiat cu statul un contract

de îndeplinire a anumitor lucrãri sau

Capitolul I

Capitolul I. Competente:

> identificarea calitãtilor necesare

unui antreprenor de succes;

> definirea activitãtii de antreprenoriat;

> interpretarea corectã si definirea

sectorului întreprinderilor mici si

mijlocii;

> demonstrarea capacitãtilor de

analizã comparativã a unor notiuni,

fenomene;

> cunoasterea avantajelor si limitelor

acestora.

10

Elemente introductive privind antreprenoriatul

de desfacere a anumitor produse. Deoarece

valoarea contractului era prestabilitã,

mãrimea profitului sau a pierderilor

era determinatã în exclusivitate de norocul

antreprenorilor.

În literatura economicã notiunea de

„antreprenor” a apãrut pentru prima datã

în Dictionarul Universal de Comert, editat

la Paris în anul 1723, desemnând „persoana

care îsi asumã obligatii în vederea

gestionãrii constructiei unui obiect”.

Ca termen stiintific, ca subiect de discutie si analizã, notiunea de „antreprenor”

dateazã încã din sec. al XVIII-lea, când economistul francez Richard Cantillon a

asociat asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul, formulând primele

teorii cu privire la antreprenoriat. În Anglia, în aceeasi perioadã, Revolutia Industrialã

era în plinã desfãsurare, iar antreprenorii jucau un rol important în transformarea

resurselor.

Joseph Schumpeter (economist austriac, 1934) spunea: „În antreprenoriat existã

o întelegere pe care o facem în legãturã cu un anumit tip de comportament, care include:

1) initiative; 2) organizarea si reorganizarea mecanismelor socioeconomice;

3) acceptarea riscului si a esecului”.

Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentã, desfãsuratã pe propriul

risc si orientatã spre obtinerea profitului ca urmare a utilizãrii bunurilor, vinderii

mãrfurilor, executãrii lucrãrilor sau prestãrii serviciilor de cãtre persoanele înregistrate

în aceastã calitate, în modul stabilit de lege. Activitate de antreprenoriat pot

desfãsura atât persoanele juridice, cât si cetãtenii (persoanele fizice).

Potrivit legislatiei Republicii Moldova, „antreprenoriatul este activitatea de fabricare

a productiei, executare a lucrãrilor si prestare a serviciilor, desfãsuratã de cetãteni

si de asociatiile acestora în mod independent, din proprie initiativã, în numele

lor, pe riscul propriu si sub rãspunderea lor patrimonialã în scopul de a-si asigura o sursã permanentã de venituri” [1, art. 1].