Extras din document
CURSUL 1INTRODUCERE ÎN EPISTEMOLOGIE ECONOMICĂ
Cuvinte-cheie: epistemologie, ştiinţă, cunoaştere
Ce sunt economiştii şi ce fac ei?
„Economiştii sunt ca o hoardă mongolă disciplinată, bine organizată, care încearcă să cucerească populaţiile indigene. (...) Economiştii ar trebui să-şi amintească totuşi că imperiul mongol al lui Genghis-han a fost divizat de descendenţii săi într-o serie de regate dispersate”. (M. Dogan şi R. Pahre)
„Lăsaţi trei economişti împreună şi veţi avea cel puţin patru idei diferite” sau „Dacă medicii nu se înţeleg, oare cum mai pot fi salvaţi bolnavii?”. (Milton Friedman)
„Când lupta cu preşedintele Carter în 1980, Ronald Reagan a definit cu mult spirit câţiva termeni economici: Recesiune este atunci când vecinul dumneavoastră îşi pierde slujba. Criză este atunci când dumneavoastră vă pierdeţi slujba. Redresare este atunci când Jimmy Carter îşi pierde slujba” (Todd G. Buchholz)
„Puteţi transforma chiar şi un papagal într-un distins economist: este suficient să-l învăţaţi două cuvinte: ‚ofertă’ şi ‚cerere’”. (Paul Anthony Samuelson)
Dar ştiinţa economică ce este?
„Economia este arta de a obţine maximum de la viaţă” (George Bernard Shaw)
„Într-o noapte, visam că eram în anul 3000 cu o echipă de arheologi polinezieni care explora ruinele unui mare oraş din lumea veche. Căutând relicve, unul dintre arheologi a descoperit o carte, ale cărei pagini uzate erau încă lizibile, pe care a arătând-o celorlalţi s-a constatat că era un exemplar dintr-o revistă scrisă într-o limbă necunoscută. Toţi priveau nedumeriţi la ecuaţiile, la simbolurile matematice şi la figurile geometrice, bănuind ca era vorba depre un tratat de matematică. Cineva a observat însă că formulele matematice alternau cu texte disproporţionat de mari, ceea ce făcea să pară o carte de fizică. Altcineva presupunea că era vorba de o revistă de mecanică. Între timp, unul dintre tinerii echipei se străduia să descifreze ce scria pe copertă: Re-vue d’Eco-no-mie Po-li-ti-que. Uimit tânărul se întreba: ‘Credeţi că aceşti oameni credeau că relaţiile economice se puteau reprezenta de o manieră logică? La care, cel mai vârstnic îi răspunse: “Dragul meu, asta nu e tot, ei erau convinşi că economia era o ştiinţă” (Robert Heilbroner)
EPISTEMOLOGIE ECONOMICĂ
SUMAR
I. Ce este epistemologia economică
II. Criterii ale cercetării epistemologice.
I. Ce este EPISTEMOLOGIE ECONOMICĂ?
Epistemologia economică este o disciplină de studiu nouă, fără trecut şi fără istorie; utilizarea sintagmei şi a concepţiilor pe care le exprimă sunt relativ recente, din secolul al XIX-lea, dar cu intensitate în secolul al XX-lea.
Epistemologia provine din cuvintele greceşti episteme care înseamnă cunoaştere, ştiinţă şi logos, care înseamnă studiu.
Epistemologia se deosebeşte de Gnoseologie (teoria clasică a cunoaşterii, din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea), aceasta din urmă se preocupa doar de lărgirea vechilor doctrine ale cunoaşterii umane în contact cu ştiinţele moderne.
I. Ce este EPISTEMOLOGIE ECONOMICĂ?
Diversitatea ştiinţelor, accentuarea acestei diversităţi, interdisciplinaritatea şi pulverizarea ştiinţelor tradiţionale într-o multitudine de ştiinţe de sine-stătătoare au pus sub semnul întrebării multe dintre obişnuiţele cercetătorilor faţă de domeniul lor de cercetare şi i-au condus la dilema – dacă nu cumva ştiinţele, deşi diferite, au ceva comun sau dacă nu, atunci ele converg într-un punct comun, care nu este nimic altceva decât epistemologia?!
Epistemologia a devenit pentru unii, parte a operei ştiinţifice, un fel de ştiinţa despre ştiinţă, iar pentru alţii o ramură a filosofiei, parte a gnoseologiei
I. Ce este EPISTEMOLOGIE ECONOMICĂ?
Epistemologia economică studiază natura şi limitele cunoaşterii economice ştiinţifice, concentrându-se asupra structurii logice a teoriei şi a validităţii explicaţiei economice.
Epistemologia economică are scopul să caute răspunsul la o serie de întrebări care au ca subiect cunoaşterea economică ştiinţifică (CES):
Ce este CES?
Cum este posibilă CES?
Care sunt fundamentele CES?
Cum se validează CES?
Cum se organizează CES?
Cum evoluează sau cum progresează CES?
II. Criterii ale cercetării EPISTEMOLOGICE
1.Tradiţia intelectuală, promovată de autori care reclamă o moştenire teoretică comună, pusă în evidenţă:
fie de faptul că între autori există o înrudire intelectuală extrem de restrânsă, care nu permite divergenţe semnificative;
fie de contacte regulate între ei;
fie de colaborarea pentru a scrie o operă comună;
II. Criterii ale cercetării EPISTEMOLOGICE
EXEMPLE
Tradiţia intelectuală liberală se revendică, încă din secolul al XVII-lea, de la Thomas Hobbes şi John Locke, de la filosofii ordinii Providenţiale şi de la filosofii morali ai secolului al XVIII-lea, David Hume şi Adam Smith;
Monetarismul se recunoaşte în tradiţia gândirii liberale şi monetariste de la Chicago, care a constituit punctul de referinţă al elaborării lui.
Tradiţia intelectuală socialistă se revendică de la antici, de la comunismul medieval, de la filosofii Revoluţiei franceze
II. Criterii ale cercetării EPISTEMOLOGICE
2. Tradiţia epistemologică, adică un ansamblu de autori economişti având cărţi, studii, articole al căror obiectiv este de a reda explicit demersul cunoaşterii modelului economic discutat, recurgând la:
formularea unor întrebări epistemologice, în cadrul propriilor lucrări;
enunţarea unui discurs în cadrul discursului economic discutat pentru a-l susţine
II. Criterii ale cercetării EPISTEMOLOGICE
EXEMPLE - Laureaţi sau nu ai Premiului Nobel pentru Economie se revendică de la un filon epistemologic:
Piero Sraffa se recunoaşte în tradiţia ricardiană (David Ricardo)
Arthur Laffer şi George Gilder, care sunt autorii asociaţi teoriei economiei ofertei, revendică drept izvor teoretic legea debuşeelor a lui Jean Baptiste Say.
George Lucas-jr., autorul cel mai semnificativ al teoriei anticipărilor raţionale, se revendică de la Adam Smith
II. Criterii ale cercetării EPISTEMOLOGICE
3.Revendicarea de la acelaşi program de cercetare, a mai multor autori, program de cercetare pe care-l ei îl susţin şi pe care îl apără de adversari.
EXEMPLE
Adepţii “austrianismului” se revendică de la Programul de cercetare schiţat de către Carl Menger în opera sa „Principiile economiei” apărută în 1871 avea să constituie nucleul dur al analizei economice în stil austriac. Adepţii acestui program de cercetare, pe care îl recunosc, şi în cadrul căruia îşi dezvolta propriile teorii.
Adepţii intervenţionismului din secolul al XX-lea se revendică de Programul de cercetare al lui John Maynard Keynes din cartea sa „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, apărută în 1936
II. Criterii ale cercetării EPISTEMOLOGICE
În concluzie: Chestiunile epistemologice fac parte din practica zilnică a economiştilor, care în afara muncii de analiză teoretică, înţeleg să aibă şi o atitudine critică, dar şi una de răspândire a ideilor economice. Prin urmare, între teoretician şi epistemolog, adică, între cei care sunt conectaţi la “ştiinţa proaspătă” şi cei care studiază munca teoreticienilor căutând să formuleze regulile bunei practici, nu există nici o deosebire.
Conținut arhivă zip
- 1._epi._CURSUL_1-1.ppt
- 10._epi._CURSUL_10.ppt
- 13.aepi._CURSUL_13-1.ppt
- 2._epi._CURSUL_2.ppt
- 3._epi._CURSUL_3-3.ppt
- 4._epi._CURSUL_3.ppt
- 5._epi._CURSUL_4.ppt
- 6.epi.cursul_6.ppt
- epi_curs7.ppt