Extras din curs
Ergonomia este o stiinta interdisciplinara care are ca obiect studiul factorilor de solicitare a omului in procesul muncii, in scopul mentinerii capacitatii de munca la un nivel cat mai ridicat pe toata durata schimbului de lucru si realizarii performantelor (obiectivelor) in munca.
Ergonomia studiaza relatiile din sistemul om-mijloc de munca-mediu (fizic si social) in scopul imbunatatirii conditiilor de munca ale omului si cresterii productivitatii muncii.
Cercetarile in domeniul ergonomiei au rolul de a stabili echilibrul intre doua categorii de factori (prezentati in figura 1.1)
Fig. 1.1.Interdependenta factorilor din procesul muncii
Denumirea de ergonomie a fost lansata de psihologul englez K.F.H. Murrel in 1949. Denumirea deriva de la cuvintele de origine greaca si anume ergos=munca si nomos = lege.
in anul 1959 s-a constituit la Oxford ‘Asociatia internationala de Ergonomie’. in 1967 s-a tinut primul ‘Simpozion international de Ergonomie’, organizat la Praga, unde s-au definit principalii factori care au determinat aparitia si dezvoltarea ergonomiei ca stiinta a muncii. Prezentati sintetic, acesti factori sunt :
-Progresul tehnic si tehnologic - a determinat schimbari fundamentale in continutul muncii, ceea ce impune adaptarea tehnicii la om si a omului la tehnica;
-Evolutia conceptiei omului despre munca - cresc exigentele privind calitatea vietii si confortul la locul de munca ;
-Evolutia stiintelor tehnice, umane, economice si sociale, care au putut furniza cunostinte cu privire la studiul activitatii omului in procesul muncii.
Principalele definitii date ergonomiei sunt sintetizate in tabelul 1.1. Avand in vedere diferitele tendinte manifestate, se poate desprinde concluzia ca, in centrul problematicii ergonomiei toti autorii asaza omul, care s-a bucurat de prea putina atentie din partea organizatorilor productiei si muncii din perioadele anterioare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ergonomie Curs.doc