Etica în Afaceri

1. Importanţa studierii eticii - generalităţi

În modernul secol XXI, economia, care înglobează mai multe ramuri - printre care economia generală, economia naţională, business-ul, administraţia publică, etc. - şi care cuprinde totalitatea regulilor generale, de bază ale societăţii, reglează, organizează şi uneori schimbă sistemele de valori.

Studiul şi însuşirea tuturor regulilor etico-morale este necesar, în primul rând, pentru că Statul de drept funcţionează pe baza acestor reguli stabilite, înrădăcinate şi recunoscute şi pe plan internaţional.

Este cunoscut totodată faptul că pe langă totalitatea caracteristicilor sale, comportamentul are şi o bază, un miez moral, ce nu totdeauna contravine legilor şi nu cade sub sancţiuni.

Caracterul, personalitatea, structura sufletească, cunoştinţele noastre generale şi profesionale însumează totalitatea cerinţelor morale, etice.

În baza acestor cerinţe, valoarea morală a fiecărui individ poate fi clasificată ca fiind pozitivă sau negativă. Acest lucru determină ca respectarea normelor morale să nu afecteze drepturile personale, chiar dacă în unele cazuri compoetamentul necesită şi un riguros autocontrol.

În afara părerilor personale, un rol important îl au comportamentul şi efectele acţiunilor noastre asupra celorlalti.

Normele etice capătă accente deosebite în perioade determinate de schimbarea împrejurărilor, în funcţie de cerinţele societăţii, în funcţie de mărimea cercurilor sociale care le solicită şi de importanţa ce li se atribuie.

Bineînţeles, avantajele şi dezavantajele dobândite sunt rodul normelor morale respectate sau nerespectate.

Trebuie ştiut că etica şi comportamentul în afaceri, faţă de etica medicală de exemplu, este o ştiinţă relativ tânără, o nouă ramură a eticii aplicate. Aceasta, ca şi celelalte ştiinţe moderne, s-a dezvoltat în ultimele decenii.

Necesitatea studierii eticii şi moralei în afaceri este o continuă dispută deoarece şi în prezent, în multe cercuri, se consideră că etica nu are ce căuta în afaceri, pentru că - susţin ei - etica din viaţa privată nu este aplicabilă în afaceri. Alţii, cu argumente justificative, susţin contrariul. Cert este insă că studierea eticii în afaceri este obligatorie, în facultăţi de specialitate.

Astfel ramurile mai importante, care se studiază sunt :

- etica ca ştiinţă, precedată de istoricul ei;

- etica în afaceri ( etica întreprinderilor, instituţiilor, etc.);

- normele de comportament ale individului.

2. Normele etice, preferinţele, sisteme de valori

Fiecare cultură se caracterizează printr-o gamă largă de norme, obiceiuri bine întemeiate, înrădăcinate, precum şi printr-o multitudine de preferinţe. Nu putem vorbi despre nici o cultură, fără a aminti aceste norme.

Societăţile pot fi împărţite, pe baza acestor norme, în culturi şi subculturi, tocmai pentru că în aceste societăţi pot fi separate grupuri cu norme specifice, obiceiuri şi sisteme de valori caracteristice lor.

De fapt, etica sau morala este şi o formă a conştiinţei sociale, care se reflectă şi fixează, prin principii, norme, reguli, cerinţe de comportare privind raporturile dintre indivizi şi dintre individ şi societate, familie, naţiune, popor. Aceste norme, reguli sunt bine conturate, înrădăcinate, acceptate de societatea respectivă.

Deci, subiectul studiului vor fi morala, etica, echitatea şi normele de comportament, despre care trebuie să ştim că, în cursul istoriei, unele din ele se schimbă, iar anumite clase sociale, le modifică conform propriilor cerinţe. Etica şi funcţiile care coordonează normele de comportament, se răsfrâng asupra întregii vieţi sociale, astfel implicit şi asupra vieţii economice.

Ea (etica) diferă de obiceiurile simple, prin faptul că normele ei sunt fundamentate logic, totodată diferă de drept, prin faptul că respectarea normelor morale este controlată de întreaga societate, iar cazurile negative suportă pedeapsa opiniei generale.

Valoarea unei activităţi morale este determinată de importanţa condiţiilor istorice şi de gradul de progres obţinut.

Kenneth Boulding - în lucrarea sa intitulată Ştiinţa economică ca ştiinţă a eticii arată că o exprimare morală sau etică este o posibilitate de a alege o treaptă a gradaţiilor, a preferinţelor care trebuie să fie valabilă pentru mai multe persoane:

a) Dacă preferinţa este valabilă doar pentru o singură persoană, vorbim de gust, ceea ce nu este altceva, decât o apreciere simplă personală;

Dacă cineva spune că îi acordă prioritate lui B faţă de A, face astfel o valorificare personală, o apreciere după gust.

b) Dacă cineva arată că A este mai bun decât B, atunci aceeaşi apreciere este aşteptată şi din partea altora, deci A are prioritate totdeauna faţă de B. În acest caz exprimarea morală este o normă sau altfel spus common value.

Cele mai multe judecăţi după gust sunt de fapt norme pe care le învăţăm în cursul studiului, pe parcursul căruia se realizează mutaţia şi selecţia normelor primite de-a gata.

Din unele puncte de vedere, cea mai interesantă zicală latinească este : "De gustibus non est disputandum", adică gustul nu poate fi comentat. Această zicală este însă interesantă nu prin conţinutul ei, ci prin faptul că cele mai multe discuţii, în cursul vieţii, se fac tocmai pe această temă a gustului.

În cadrul culturii sau subculturii în care ne maturizăm, până şi propriile noastre gusturi sînt dobândite prin învăţătură, tot aşa cum preluăm şi normele care nu pot fi influenţate.

Deci, în cultură trebuie să existe anumite norme care tolerează, acceptă unele gusturi personale.

Deşi aparenţele arată altceva, la o analiză atentă constatăm că ştiinţa se conectează prin nenumărate fire la judecăţile morale, la lumea valorilor adecvate. Până şi ştiinţele fizice şi biologice, în afara obiectului lor de studiu, se ocupă şi cu problemele etice, morale. Se ştie că ştiinţele se dezvoltă doar în societăţi puternice, în care sistemul de valori nu contravine normelor subculturale. De asemenea se ştie că în ştiinţele economice un rol important îl deţin normele în afaceri şi previziunile etice, necesare în elaborarea, analizarea criteriilor cheltuielilor şi ale profiturilor.

Părintele ştiinţelor economice sistematice este considerat Adam Smith

( 1723- 1790 ) profesor în filozofia eticii în Glasgow. Ceea ce este interesant este faptul că în aceea perioadă şi mult timp după aceea, ştiinţele economice făceau parte din materia de studii a universităţilor, facultăţilor care studiau etica.

Ştiinţele etice ne interesează însă şi din punctul de vedere al esteticii morale, care arată că din multitudinea valorilor personale, moralul, eticul are o valoare predominantă. Totodată trebuie să reţinem şi faptul că un rol important în educaţia morală au artele. O lucrare imorală nu poate fi valoroasă nici din punct de vedere artistic.

În special etica şi morala greacă antică au stabilit legături vitale între bunătatea morală şi frumuseţe, punând astfel bazele eticii, esteticii, gândirii, comportării europene. (Folosind cuvântul europeer, european, ne gândim la un om de origine europeană, cu o cultură europeană, cu o gândire în stil european, un om inteligent, cu un orizont cultural vast, nelimitat )

Morala se deosebeşte însă de artă prin faptul că, baza eticii este viaţa şi activitatea umană, iar în artă se urmăreşte în primul rând reflectarea (cît mai fidelă, bineînţeles ) a realităţii.