Extras din document
Cap. 1. Etica şi sfera ei de cuprindere
În principiu, toţi suntem de acord că a fi etic e un lucru bun, dar în ce măsură se respectă în practică standardele etice? În activitatea lor, membrii oricărei organizaţii se confruntă cu situaţii care le testează credinţele şi standardele etice. Adesea ambigue şi neaşteptate aceste „dileme etice” fac parte din provocarea pe care o reprezintă societatea modernă. O „dilemă etică” apare atunci când o persoană trebuie să aleagă o cale de acţiune posibilă care, deşi oferă perspectiva satisfacerii unor interese proprii sau generale, poate fi considerată lipsită de etică. Este o situaţie în care nu este evident ce este bine şi ce este rău. Povara alegerii direcţiei de acţiune corectă revine individului.1
„A fi corect”, „a fi cinstit”, „a fi drept” sunt termeni de etică. Ei exprimă o judecată pentru oamenii care au convingerea că au dreptate. Aceste concepte sunt de fapt standardele noastre morale. Ele pot diferi de la un individ la altul, pentru că valorile pe care se bazează sunt diferite. Dilemele etice apar atunci când există o neconcordanţă între principiile etice şi practică, între „ceea ce se doreşte” şi „ceea ce este de fapt”. Problemele de etică constituie adevărate dileme manageriale pentru că ele reprezintă conflicte declanşate între performanţele economice ale organizaţiei (venituri – costuri – profituri) şi performanţele sale sociale. Natura acestor obligaţii poate fi deschisă spre mici interpretări, dar cei mai mulţi dintre noi suntem de acord că ele includ elemente de protecţie a loialităţii angajaţilor, de realizare de servicii utile şi sigure.
Când vorbim de etică în organizaţie trebuie să avem în vedere toate dimensiunile acesteia:
• etica personală
• etica indivizilor ca membrii ai organizaţiei (atingerea scopurilor respectând regulile interne)
• etica organizaţiei (reguli, obiceiuri, norme în atingerea scopurilor)
• etica organizaţiei în relaţiile sale cu mediul exterior (furnizori, clienţi, concurenţi, mass-media, societatea în ansamblul său, mediul natural)
Aceste dimensiuni sunt interdependente şi se influenţează reciproc; o organizaţie nu poate fi etică dacă membrii săi nu au un comportament care poate fi astfel calificat; de asemenea o organizaţie care promovează principiile morale prin instituţionalizarea unui set de reguli de conduită nu va tolera în interiorul său indivizii care care încalcă aceste reguli sau valorile morale. Mai mult, practica arată că respectarea unor principii morale în interiorul organizaţiei se prelungeşte şi în relaţiile acesteia cu mediul extern.
Însăşi strategia organizaţiei poate oglindi poziţia acesteia din punct de vedere etic; ambiţie unui înalt nivel al eticii profesionale este cel puţin inseparabilă de ambiţia unui înalt nivel al eficienţei economice şi al investiţiei în progres; uneori, exigenţele eticii în întreprindere pot ajunge să modifice strategia aleasă. De aceea putem spune că o strategie de inaltă eficienţă oferă mijloacele unei practici exigente a eticii şi invers. Strategia şi etica se conjugă astfel la nivelul organizaţiei. Astfel ajungem la concluzia că etica este
1 D. A. Constantinescu, A. Rotaru, C. Savu, Management. Teorie teste şi probleme, Volumul II, Colecţia Naţională, Bucureşti, 2003, p. 541 2
rentabilă; ea trebuie percepută ca o investiţie a organizaţiei, mai ales pe termen mediu şi lung. Ea nu se opune profitului, ci doar acelui profit injust, ilegal sau imoral.
Calitatea etică a organizaţiei şi a personalului său depind în mare măsură de calităţile şi capacităţile de conducere a managerilor săi. Orice conducător are o responsabilitate morală deosebită; el trebuie să dea dovadă de un înalt profesionalism, să conducă oamenii spre atingerea obiectivelor organizaţiei, sa fie un bun exemplu de conduită pentru colaboratorii săi; mai mult el trebuie la instituţionalizarea eticii în cadrul organizaţiei (cultură, mijloace, reguli, obiceiuri, practici).
Etica trebuie să însoţească întregul proces de luare a deciziei în toate etapele sale.
1.1. Definiţii ale eticii
Donaldson descrie etica în organizaţii ca fiind un studiu sistematic al aspectelor morale cu care se confruntă domeniul afacerilor, industriei sau activităţile, instituţiile sau practicile şi credinţele relaţionate acestora. Într-o manieră mai concretă, Jhons2 precizează că etica poate fi definită ca o reflecţie sistematică asupra consecinţelor morale ale deciziilor (potenţiale daune pentru personalul din interiorul organizaţiei cât şi pentru persoanele din exteriorul acesteia).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Etica in Afaceri.pdf