Etica în afaceri

INTRODUCERE

Prezentul curs se adresează studenților de la Facultatea de Științe Economice și

Administrație Publică, toate specializările, forma de învățământ cu frecvență sau fără frecvență,

cu scopul de a oferi acestora noțiunile de bază în ceea ce privește etica, morala și

comportamentul etic în afaceri bazat pe principiile universale ale moralității.

Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea. Misiunea eticii este nu numai de a expune

aspectele teoretice ale moralei, ci și de a constitui un ghid practic, real, în îndrumarea și ameliorarea

vieții morale a societății. Rolul eticii este să ajute oamenii și instituțiile să decidă ce este mai bine să facă,

pe ce criterii să aleagă și care le sunt motivațiile morale în acțiunile lor.

În societatea contemporană, etica, obiect de studiu al disciplinei filosofice prin excelență, și-a

extins sfera de acțiune cu mult dincolo de granițele sale inițiale, practic, în toate domeniile în care

activează astăzi oamenii. Din ce în ce mai mulți specialiști din toate sferele vieții, economiști, medici,

juriști, jurnaliști, educatori și formatori de conștiințe fac apel la dimensiunea morală și simt nevoia

raportării acțiunilor umane la coordonatele etice.

Cursul este structurat în șase capitole în care sunt prezentate, într-un mod sistematic,

aspecte de bază cu privire la etică, morală și moralitate în afaceri. Astfel, primul capitol

abordează conceptele de bază ale eticii, obiectul de studiu și conținutul eticii ca știință. Un aspect

foarte important îl constituie înțelegerea și recunoașterea rolului și funcțiilor eticii în societate,

precum și identificarea problemelor centrale ale moralei.

Cel de-al doilea capitol revine studiului moralei și moralității. Înțelegerea și însușirea

conținutului valorilor morale fundamentale, a rolului acestora pentru individ, grup și societate

oferă posibilitatea elaborării unor opinii personale legate de legea morală, conștiința morală, de

responsabilitatea morală etc.

Lucrarea abordează în continuare, printre altele, importanța și rolul jucat de manager în

promovarea comportamentului etic în cadrul firmei, cum pot fi recunoscuți managerii care

promovează comportamentul etic în afacerile lor, modalitățile ce pot fi folosite pentru încurajarea

comportamentului etic în organizații.

În capitolul al patrulea sunt trecute în revistă nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri,

comportamentele neetice în organizații și consecințele acestora atât pentru organizație, cât și

pentru angajați. În continuare sunt abordate principiile ce guvernează etica în afaceri.

Capitolul al cincilea tratează un subiect de foarte mare însemnătate prin actualitatea sa, și

anume, codurile de etică și importanța lor în organizații. Mai pe larg, capitolul se oprește asupra

conținutului, rolului și a obiectivele codului de etică, asupra principalelor reguli și modalități de

formulare a unui cod de etică, analizează care sunt persoanele și organismele însărcinate cu

asigurarea climatului etic și, în final, abordează tematica auditului de etică, subiect apărut relativ

recent în practica internațională.

În fine, capitolul al șaselea este rezervat unui subiect de mare actualitate, și anume, cel al

responsabilității sociale și morale ale firmelor în afacerile pe care le promovează, a responsabilizării

morale a investitorilor și, totodată, este dezbătută problematica investițiilor etice.

Baza documentară a lucrării cuprinde cărți de referință și lucrări de specialitate atât în

limba română, cât și în limbi străine. Notele bibliografice au rolul nu doar de a indica sursele

utilizate în elaborarea prezentului curs, ci și de a invita studenții și pe toți cei interesați la

aprofundarea studiului domeniului eticii în afaceri.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE DE ETICĂ

Rezumat

Acest capitol are în vedere prezentarea conceptelor de bază ale eticii, obiectul de studiu

și conținutul eticii ca știință. Se urmărește stabilirea originilor și etimologiei conceptului și

realizarea unei scurte incursiuni în istoria eticii. Un aspect foarte important îl constituie

înțelegerea și recunoașterea rolului și funcțiilor eticii în societate, precum și identificarea

problemelor centrale ale moralei.

De la început trebuie să precizăm că etica are un statut dublu, fiind o disciplină teoretică,

cu caracter filosofic și științific.

Este o disciplină filosofică, în primul rând, prin tradiția la care se raportează. Gândirea

etică s-a cristalizat în cadrul concepțiilor filosofice generale; cele mai mari și reprezentative

doctrine etice s-au configurat în cadrul marilor concepții filosofice. Pe de altă parte, orice

filosofie autentică este în același timp și o etică. Platon, Aristotel, Hegel, Kant, pentru a nu-i

aminti decât pe cei mai reprezentativi filosofi, au fost, în același timp, și moraliști.

Fenomenologia spiritului (lucrarea lui Hegel) este nu numai o filosofie, ci și o etică, fără însă a

putea distinge între momentul propriu-zis filosofic și cel etic.

Pe de altă parte, Platon a scris dialoguri consacrate exclusiv unor probleme de etică;

Aristotel ne-a lăsat lucrări de specialitate strict etice (Etica nicomahică), Kant, de asemenea,

(Critica rațiunii practice este chiar o lucrare de etică), ca și Nicolai Hartmann sau Max Scheller.

Etica este o disciplină filosofică prin aceea că gânditorul autentic asupra problemelor

morale nu poate fi decât un filosof. De asemenea, etica este o disciplină filosofică prin obiectul

ei, prin domeniul ei de referință. Chiar de la începuturi reflecția etică s-a oprit asupra a ceea ce

este binele, asupra încercării de a defini esența binelui, înțeles ca aspect fundamental al vieții

umane. Întreaga istorie a meditației etice este preocupată de tema fundamentală a binelui, dar

această analiză asupra binelui nu poate fi făcută numai prin raportate la dimensiunea vieții morale

practice, ci și prin investigație speculativă filosofică.

Etica aparține, deopotrivă, perspectivei filosofice prin aceea că specific demersului etic

este spiritul de sinteză, caracteristic exclusiv gândirii filosofice. În fond, oricât de mare ar fi

legătura reflecției etice cu cea a diverselor științe particulare (psihologia și sociologia, în special),

demersul etic vizează lumea ca totalitate, fiind un discurs teoretic sintetic și conceptualizat.

Amintim, de asemenea, faptul că etica este știință. Lămurirea naturii și esenței binelui,

categorie centrală a eticii, nu se poate face pe cale pur speculativă, fără investigație prealabilă a

vieții reale, în toată bogăția și complexitatea ei. Domeniul vieții morale reale este analizat de

etică, încercând să surprindă determinările teoretice cele mai generale cu valoare universală.

Deși demersul etic este de natură filosofică, el poate avea o nemijlocită valoare științifică

în măsura în care definește esența, cauzele fenomenelor pe care le investighează. Într-adevăr,

etica analizează „faptul moral” dar, întrucât nu există un fapt pur moral izolat, absolut autonom,

etica, în mod necesar, se găsește într-un raport interdisciplinar cu diverse științe particulare - în

special cu sociologia și psihologia, cu antropologia sau științele istoriei. Altfel spus, demersul

eticii ca știință nu poate fi niciodată privit separat de al altor științe sociale particulare. Aceasta

pentru că orice „fapt moral” este doar o ipostază a faptului social în general.