Evaluarea întreprinderii

Conceptul de diagnostic = reperarea disfuncţionalităţilor activităţii, cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităților, identificarea cauzelor şi a măsurilor care să conducă la reglarea situaţiei.

Diagnosticul juridic presupune:

1. Dreptul comercial:contractul de societate, statutul şi modificările ulterioare înfiinţării; registrul AGA; registrul acţionarilor, registrul acţiunilor; contractele de vânzare-cumpărare; de închiriere, contractele de locaţie de gestiune, cele de concesiune etc.

2. Dreptul civil. analizează şi se verifică actele şi contractele privind: dreptul de proprietate asupra construcţiilor; situaţia juridică a terenurilor întreprinderii (drept de proprietate, contractul de închiriere etc); situaţia juridică a imobilizărilor necorporale; situaţia imobilizărilor financiare; situaţia împrumuturilor

3. Dreptul fiscal. verifică: înregistrarea întreprinderii la organele abilitate de administraţie financiară; dacă s-au achitat obligaţiile legale datorate (impozite, taxe, contribuţii etc); situaţia plăţilor restante comparativ cu termenele exigibile; ultimul control fiscal şi rezultatele sale.

4. Dreptul muncii. verifică şi analizează existenţa contractelor colective şi individuale de muncă, a regulamentului de ordine interioară etc.

5. Dreptul mediului. activitatea firmei evaluate se desfăşoară în cadrul impus de legislaţia de mediu, dacă are un studiu de impact,etc.

6. Litigii. Se urmăreşte dacă întreprinderea este implicată în litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau al Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie şi ce posibilităţi de rezolvare există.

Diagnosticul Tehnic presupune: analiză detaliată a factorilor tehnici de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie a produselor, a organizării producţiei şi a muncii.În legătură cu activele fixe, evaluatorii trebuie să se pronunţe cu privire la: starea de funcţionare a maşinilor, utilajelor, gradul de uzură fizică; performanţele acestora în raport cu cele care se produc în momentul dat pe plan mondial; posibilităţile de utilizare în viitor, etc.

Diagnosticul Resurselor Umane si al Managementului pp: cunoaşterea resurselor umane din punct de vedere al evoluţiei, structurii, comportamentului şi eficienţei utilizării lor, precum şi al echipei de conducere a întreprinderii. Se pot folosi următorii indicatori:

- numărul mediu de salariaţi (cu contract de muncă), care se deternină ca o medie aritmetică simplă a numărului zilnic al salariaţilor

- numărul mediu de personal (cu contract de muncă sau convenţie civilă), care se stabileşte prin adăugarea la numărul mediu de salariaţi a numărului mediu de co-laboratori angajaţi pe bază de convenţie civilă;

- numărul maxim de personal, care reprezintă limi¬ta superioară stabilită în funcţie de volumul efectiv de activitate şi productivitatea muncii prevăzută.

În ceea ce priveşte conducerea întreprinderii evaluate: echipa de conducere (nume, prenume, funcţia, vârsta, experienţa în domeniu etc); baza legală în virtutea căreia îşi exercită preroga¬tivele funcţiei; poziţia echipei de conducere faţă de acţionarii fir¬mei, bănci, administraţia financiară etc; obiective negociate şi prevăzute în contractul de management, care vizează strategia societăţii comerciale; gradul de realizare a criteriilor de performanţă stabilite prin contractul de management sau alt document în virtutea căruia se exercită actul de conducere; referiri şi aprecieri asupra stilului de conducere.

Diagnosticul Comercial pp: estimarea pieţei actuale şi potenţiale a întreprinderii şi a locului ei pe piaţă. Se recomandă abordarea următoarelor aspecte: evoluţia vânzărilor; analiza structurală a vânzărilor pe produse şi pieţe de desfacere; analiza clienţilor întreprinderii; analiza repartiţiei vânzărilor în funcţie de ciclul de viaţă a produselor; analiza furnizorilor întreprinderii; studierea concurenței.

În activitatea de evaluare a unei firme interesează vânzările de bunuri, lucrări şi servicii, care formează obiectul activităţii, ceea ce este definit ca fiind cifra de afaceri.

Cifra de afaceri, pe care o regăsim ÎN contul "profit şi pierderi", este evaluată în unităţi monetare curente.

CA reală =CA în preţuri curente / Indicele mediu al preţurilor

Analiza concurenţei trebuie să aibă în vedere: nominalizarea principalilor concurenţi; stabilirea cotei de piaţă (cpi) deţinută de întreprin¬dere şi cea a principalilor competitori:

cpi = (CAi/CAt ) x 100, în care: CAi = cifra de afaceri a firmei i;CAt = cifra de afaceri totală a sectorului de activitate al firmei ;

Cifra de afaceri poate fi analizată şi pe baza unor modele de analiză specifice domeniului de activitate al întreprinderii. Astfel, pentru analiza vânzărilor în ramurile productive se recomandă modelul: CA= Nx(Mf/N)x(Qe/Mf)x(CA/Qe), în care:

Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe folo¬site de întreprindere, indiferent dacă sunt sau nu în pro¬prietatea ei; Qe - producţia exerciţiului.

Determinarea cotei de piaţă relative (cpi') care reprezintă "o expresie a raportului direct de forţe dintre firme"*), utilizând raportul: cpi’ = (CAf/CA’ ) x 100, în care: CAf = cifra de afaceri a firmei analizate;CA’ = cifra de afaceri a concurentului cel mai important.

Diagnosticul Financiar

1. Diagnosticul patrimoniului net

Patrimoniul net = diferenţă între acti¬vele totale şi datoriile totale.

Finanţat din:capital social; rezerve; fonduri proprii; rezultatul nerepartizat (profit nerepartizat/pierdere neacoperită); subvenţii pentru investiţii; provizioane reglementate.

2. Diagnosticul corelaţiei fond de rulment - necesar de fond de rulment; trezoreria netă

Fondul de rulment (FR) = diferenţa dintre capitalul permanent şi activele imobilizate=> >0, atunci FR = parte a capitalului permanent des¬tinată şi utilizată pentru finanţarea activităţii curente; <0, atunci deficit de fond de rulment.

Nevoia de fond de rulment (NFR) = diferen¬ţa dintre activele circulante (fără disponibilităţi) şi obligaţiile pe termen scurt (fără credite pe termen scurt) => >0, aceasta reprezintă activele circulante de natura stocurilor şi creanţelor ce urmează a fi finanţate din fondul de rul¬ment; <0 atunci se înregis¬trează nu o nevoie de fond de rulment, ci o degajare de surse atrase.

Trezoreria netă : Tn = FR- NFR

Viteza de rotaţie a NFR = (NFR/CA) x T

Viteza de rotaţie a FR = ( FR/CA) x T, unde T reprezintă numărul de zile al perioadei.

3. Diagnosticul corelaţiei creanţe – obligaţii

Este importantă cunoaşterea evoluţiei corelaţiei dintre creanţe şi obliga¬ţii, ea influenţează în direct capacita¬tea de plată.

Se cercetează evoluţia creanţelor şi obligaţiilor, în raport cu CA, pentru a pune în evidenţă raportul dintre imobili¬zarea capitalului firmei şi folosirea surselor atrase.

Durata de imobilizare a creanţelor (Di): Di = (Sd x T) / (Rd sau CA) în care:

Sd = soldul creanţelor; Rd = rulajul debitor al conturilor de creanţe; CA = cifra de afaceri;

T = perioada de timp considerată.