Evaluarea Întreprinderilor

1.1. Introducere

A evalua înseamnă a aprecia, a stabili o valoare, a calcula, a socoti, a preţui, a determina nivelul unui preţ de la care să înceapă o tranzacţie.

A reevalua înseamnă a evalua din nou pentru aducerea valorii la condiţiile zilei (preţuri, conjunctura economică etc.).

În esenţă, valoarea unei firme reflectă rezultatul unor judecăţi care se bazează pe o apreciere în funcţie de anumite criterii de comparaţie, de diferite analize, calcule, expertize economice, juridice şi tehnice.

Evaluarea unei firme vizează determinarea valorii unei afaceri la un moment dat, măsurarea avuţiei acesteia şi, mai ales, a potenţialului acesteia de a-şi multiplica bogăţia în perioada care urmează, deci capacitatea firmei de a genera în viitor fluxuri (cash-flow, profit etc) la dispoziţia proprietarului.

La achiziţia unei firme, cumpărătorul – investitor poate întâlni:

- Un patrimoniu imobiliar, deci mijloace de producţie ce încorporează un potenţial tehnic ce poate genera profituri viitoare;

- O activitate profitabilă, respectiv o sursă de câştig;

- O bună organizare, un management performant, resurse umane calificate şi motivate etc;

- Un segment de piaţă sigur şi stabil; el poate asigura un consum al produselor/serviciilor generatoare de profituri.

Evaluatorul prin metode specifice stabileşte valoarea afacerii, valoare ce va fi apreciată diferit de părţile ce tranzacţionează:

- cumpărătorul doreşte să cumpere mai ieftin

- iar vânzătorul să obţină un preţ cât mai ridicat.

1.2. Valoare şi preţ

În teoria economică există 2 curente referitoare la problema valorii şi a preţului:

- Curentul marxist, care consideră munca izvor al valorii, valoarea fiind dată de cantitatea de muncă încorporată într-o marfă, iar preţul fiind expresia bănească a acestei valori. Preţurile se pot abate de la valoare, însă pe total economie suma preţurilor este egală cu suma valorilor;

- Curentul nemarxist, incluzând mai multe teorii, de la cea a utilităţii, a rarităţii sau a valorii de schimb, ca fiind explicaţii ale valorii. Conform acestui curent, valoarea nu este un fapt, ci în mai mare măsură o opinie. Preţul este rezultatul negocierii între vânzător şi cumpărător, respectiv suma plătită pentru încheierea tranzacţiei. Preţul este singurul element obiectiv, fiind un fapt tangibil, real, verificabil.

Valoarea, în sens pragmatic – comercial, rezultă în urma operaţiunii de evaluare şi reprezintă o mărime relativ convenţională, stabilită de evaluator, fiind independentă de părţile aflate în negociere.

Valoarea reprezintă “calitatea convenţională a unui bun sau a unui serviciu ce îi este atribuită acestuia ca urmare a estimărilor şi calculelor. Această calitate există în sine, dar ea nu poate fi exprimată, exteriorizată decât printr-o apreciere teoretică, bazată pe concepte de valoare de întrebuinţare, raritate sau valoare de schimb, realizată de evaluator sau investitor”

Asupra valorii acţionează 4 factori:

- Utilitatea – care reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie;

- Raritatea – exprimată în funcţie de raportul cerere/ofertă;

- Dorinţa celui care nu o deţine “ab initio” bunul respectiv pentru a avea acel bun;

- Puterea de cumpărare dată de capacitatea celui interesat de a cumpăra bunul respectiv.

deci: nu există o valoare a întreprinderii ci o mulţime de valori posibile în funcţie de personalitatea agentului doritor să cumpere şi de natura proiectelor pe care el le poate avea privind întreprinderea

Valoarea este dificil de măsurat. Practicianul utilizează această noţiune într-o manieră foarte intuitivă, puţin explicită

Spre deosebire de valoare, preţul “este un element tangibil, o informaţie reală, un rezultat al unei tranzacţii. El poate exprima de “n” ori valoarea. Preţul poate fi egal cu valoarea, mai mic sau mai mare decât aceasta”.

Preţul este influenţat de elemente obiective şi subiective.

- Criterii obiective – determinate de cheltuielile de producţie, de metodele de calcul capabile să stabilească un nivel al valorii corecte a firmei;