Evaluarea rezultatelor activității economice

1. Sistemul Conturilor Naţionale (SCN).

Macroeconomia presupune elaborarea unei viziuni globale asupra economiei, asupra rezultatelor din economia naţională.

Se cunosc 2 sisteme de masurare a rezultatelor în ansamblu a economiei nationale:

1.Sistemul Productiei Materiale SPN – se bazează pe teoria muncii productive (este caracteristică ţărilor cu economie centralizată).

2.Sistemul Conturilor Nationale SCN – se bazează pe teoria factorilor de producţie (J. Say), fondatorii J.M.Keynes, J.Mesde şi R.Stone, care în 1941 au propus un model macroeconomic cu 4 sectoare: a) firme, b) gospodăriile populaţiei (menaje),

c) administraţie (sectorul public), d) restul lumii (strainatatea).

În statistica ţîrilor cu economie de piaţă dezvoltată, precum şi în statistica organismelor ONU şi a altor organizaţii internaţionale, iar de la un timp şi în ţările în tranziţie, inclusiv şi în Republica Moldova, este folosit sistemul conturilor nationale.

Acest sistem porneşte de la conceptul teoretic potrivit căruia venitul naţional se crează nu numai în ramurile de producţie materiale (industrie, agricultura, construcţii, transport etc.), dar şi în celelalte sectoare ale activităţii economice, cum ar fi învăţămîntul, sănătatea, cultura, domeniul financiar-bancar, administraţia de stat etc. Contribuţia domeniilor nemateriale la crearea venitului naţional se calculează prin evaluarea costului factorilor. Astfel, valoarea creată de învaţămîntul public va fi determinată de cheltuielile pentru manuale, clădiri, salariile profesorilor, şi ale personalului administrativ etc.

SCN reprezintă un ansamblu de conturi în care sunt evidenţiate multitudinea tranzacţiilor economice efectuate la nivelul întregii economii naţionale în scopul de a furniza informaţii necesare analizei modului de funcţionare a mecanismului economic precum şi fundamentării politicii economice.

Principalele “componente” ale sistemului conturilor nţionale sunt:

1. Agenţii economici, grupaţi pe sectoare instituţionale (întreprinderele, menajele, instituţiile de credit şi societăţile de asigurări, administraţiile publice (statul), administraţiile private (sindicatele, fundaţiile, partidele politice, asociaţiile sportive şi culturale, organizaţiile de cult), străinatatea, numită şi “restul lumii “.

2. Operaţiunile includ toate acţiunile economice şi financiare efectuate de agenţi: a.opraţiunile cu bunurile materiale şi servicii (producţia, consumul, formarea bruta a capitalurilor, exportul şi importul); b.operaţiunile de repartiţie, ce vizează salariile, impozitele, veniturile provenite din proprietate şi activitate economica; c.Operaţiunile financiare (creanţele, economiile, împrumuturile)

3.Conturile naţionale reflectă fluxurile materiale şi financiare, acestea sunt:

- ”contul producţiei” cuprinde 2 grupe de subconturi: Contul mărfuri- în care se evidenţiază bunurile şi serviciile cu caracter de marfă desfăcute pe categorii de vînzători; Conturile de activităţi- în care se evidenţiază producţia ramurilor producătoare de bunuri şi servicii a cărei valoare este dată de mărimea consumurilor intermediare şi cea a valorii adăugate (include în credit vinzări de bunuri de consum, investiţii, exportul net; în debit valoarea adăugată, contul se împarte în subconturi în dependenţă de sectoare),

- “contul consum” cuprinde: Contul de cheltuieli exprimate prin consumul privat şi public; Conturile de venit în care se evidenţiază categoriile de venituri realizate, adică valoarea adăugată a diferitelor sectoare (în credit veniturile factorilor de producţie din activitatea productivă, venit brut, şi din transferul străinatatea, în debit –cheltuielile pentru bunuri de consum şi transferul către restul lumii, rezultatul contului reprezintă economiile nete);

- ”contul acumularea” (la credit-sursele de formare a capitalului, amortizarea, la debit-cheltuielile pentru capital fix şi creşterea stocului.) Rezultatul contului reflectă capacitatea de finanţare, cît şi capitalul financiar folosit pentru achiziţii de pămînt şi fonduri nemateriale, transferuri de capital şi consumul de capital fix.

- contul ”restul lumii” reflectă importurile şi exporturile de bunuri şi servicii, transferurile curente şi tranzacţiile d capital cu restul lumii (în credit importurile şi necesarul de finanţare şi în debit exporturile) .

Conturile nationale sunt numite şi “macroeconomice”, se ţin în conformitate cu principiul dublei înregistrări, folosite în contabilitate. Astfel un “cont national” este compus din două părţi: în prima la “debit”,se scriu resursele de care dispune un sector oarecare, în partea a doua, la “credit”, se înscrie folosirea acestor resurse. De exemplul “contul producţiei” include la “debit” poducţia totala de bunuri economice, iar la “credit” –utilizarea totala a bunurilor economice.

2.Principalii indicatori folositi in SNC

Principalii indicatori macroec.sunt: 1.PNB 5.VN

2.PIB 6.VP

3.PNN 7.VPD

4.PIN 8.VND

toţi sunt reflectaţi în SCN.

PNB-reflectă valoarea de piaţă totală a mărfurilor şi serviciilor finale produse în economie într-o anumită perioadă de timp de regulă în timpul unui an cu aplicarea factorilor de producţie aflaţi în proprietatea rezidenţilor ţării date. Principiile de bază aplicate la calcularea PNB:

1) în PNB se include valoarea de piaţă a marfurilor şi serviciilor care include şi impozitele indirecte (TVA, accizele),

2) în PNB se include valoarea marfurilor care se procură pentru consumul final şi nu pentru consumul intermediar, adica pentru a produce alte bunuri şi servicii,

3) în PNB se include valoarea marfurilor şi serviciilor produse în perioada penru care se evoluiaza PNB,

4) în PNB se include valoarea marfurilor şi serviciilor produse cu aplicarea factorilor de producţie care aparţin cetăţenilor ţării date inclusiv şi pe teritoriu altor ţări.

Primele 3 principii rămîn în vigoare şi în cazul evaluarii PIB-ului. Acesta exprimă valoarea de piaşâţă totală a marfurilor şi serviciilor finale produse pe teritoriu ţării date într-o anumită perioadă de timp de regulă un an, indiferent de apartenenţa factorilor de producţie a rezidenţilor sau a nerezidenţilor.

Corelaţia dintre cei 2 indicatori poate fi rprezentată astfel: