Evitarea dublei impuneri internaționale

Codul fiscal se aplică:

- rezidenţilor din punct de vedere fiscal în România

- resortisanţilor statelor cu care nu există C.E.D.I.

- prioritar faţă de C.E.D.I., când cota de impozit este mai favorabilă

Convenţiile de Evitare a Dublei Impuneri Internaţionale (C.E.D.I.) se aplică:

- rezidenţilor din statele cu care România are convenţii

dacă prezintă certificat de rezidenţă fiscală care atestă că:

- persoana este rezident al statului respectiv

- îi sunt aplicabile prevederile C.E.D.I.

Baza legală a raportului dintre Codul fiscal şi C.E.D.I.

Constituţia României art.11

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte

Cod fiscal art.1, al.4:

Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat

Cod fiscal art.118, al.2:

În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din convenţile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile

Convenţiile model

O.E.C.D.

Avantajează în general statele mai dezvoltate, statele în care îşi are rezidenţa beneficiarul veniturilor (ex: titularii brevetelor, creditorii, etc.)

O.N.U.

Avantajează în general statele mai sărace, considerate state de sursă ale veniturilor

Nu a putut fi adoptată pe scară largă în relaţiile cu statele dezvoltate

Definiţie – sediu permanent

Codul fiscal

Sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.

Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale.

Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni.

Convenţia model OECD

“sediu permanent” înseamnă un loc fix de afaceri prin intermediul căruia activitatea economică a unei întreprinderi se desfăşoară integral sau parţial.

Termenul de “sediu permanent” include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier, şi

f) o mină, un put petrolier sau de gaze, o carieră de piatră sau alt loc de extractie a resurselor naturale.

Un şantier de constructii sau un proiect de constructii ori de instalare constituie un sediu permanent numai dacă durează o perioadă mai lungă de 12 luni.

Definiţie - rezident

Codul fiscal

rezident - orice persoană juridică română şi orice persoană fizică rezidentă

persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) are domiciliul în România;

b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;

c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;

d) este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.

Prin excepţie de la prevederile lit. a) - d), nu este persoană fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora;

Convenţia model OECD

termenul de “rezident al unui Stat Contractant” înseamnă orice persoană care, conform legilor acelui Stat, este supusă impozitării datorită domiciliului, rezidenţei, locului conducerii efective sau orice alt criteriu de natură similară, incluzând de asemenea acel Stat sau orice subdiviziune politică si autoritate locală a acestuia. Totuşi acest termen nu include orice persoană care este supusă impozitării în acel Stat numai pentru faptul cã realizează venituri din surse din acel Stat sau dintr-un capital situat în acel Stat.

Dacă conform prevederilor din paragraful 1 o persoană este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) ea va fi considerată a fi rezidentă numai în Statul în care are o locuintã permanentă; dacă are o locuinţă permanentã în ambele State, ea va consideratã a fi rezidentă numai în Statul în care relaţiile sale personale si economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă Statul în care persoana îşi are centrul de interese vitale nu poate fi determinat, sau dacă persoana nu are o locuinţă permanentă în nici un Stat, ea va fi considerată a fi rezidentă numai a Statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele State sau în nici unul din ele, ea se va considera a fi rezident numai a Statului a cărui naţionalitate o are;

d) dacă are naţionalitatea ambelor state sau a niciunuia dintre acestea, autorităţile compentente ale Statelor Contractante vor rezolva problema de comun acord.

În cazul în care conform prevederilor paragrafului 1, o persoana alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci ea va fi considerată a fi rezidentă numai în Statul în care este situat locul conducerii efective .