Extras din document
declanºarea unor procese care ºi-au pus amprenta pe urmãtoarea jumãtate de secol:
împãrtirea Europei si a lumii în douã blocuri politico-militare si economice antagonice, unul dominat de SUA, celãlalt de URSS, blocuri care se vor confrunta jumãtate de secol în Rãzboiul Rece;
alianta Europei Occidentale cu SUA si Canada prin Pactul Nord-Atlantic din 1949;
refacerea rapidã a Europei Occidentale;
declansarea integrãrii europene prin reconcilierea franco-germanã;
decolonizarea si aparitia ‚Lumii a treia’.
În anii 1948-1949, în Europa s-au conturat ceea ce în literatura de specialitate este definit cu termenul de‚ economii occidentale’. Organizatia Europeanã de Cooperare Economicã creatã cu ocazia introducerii Planului Marshall, care regrupa 16 state europene, a fost prima care a prefigurat ‚clubul’ tãrilor cu economie de piatã din Europa.
Acest club al tãrilor capitaliste occidentale a fost lãrgit în 1962 odatã cu transformarea sa în Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economicã, în cadrul cãreia Statele Unite, Canada, Noua Zeelandã, Australia si Japonia erau membri cu drepturi depline, alãturi de: Republica Federalã Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Spania, Þãrile de Jos, Suedia, Belgia, Elvetia, Danemarca, Austria, Turcia, Norvegia, Finlanda, Grecia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg si Islanda (Yugoslavia având statutul de observator).
În primele trei decenii postbelice, tendinta marcantã a evolutiei acestui ansamblu de tãri a fost multiplicarea schimburilor comerciale, financiare,
Istoria economiei europene – De la revolutia industrialã la Uniunea Europeanã
monetare, a curentelor ideologice si a modurilor de viatã, toate dând imaginea unei‚ internationalizãri’ crescânde a economiilor occidentale.
Între 1945 si 1975 se pot distinge patru faze esentiale ale evolutiei economiilor occidentale:
Faza reconversiei si reconstructiei dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, ce a durat pânã la începutul anilor 1950 si a fost caracterizatã de o crestere ezitantã, acceleratã din 1950;
A doua fazã a fost caracterizatã de o crestere moderatã, însã neregulatã, desfãsuratã pe parcursul anilor 1950, marcatã de cresterea record din 1955 dar si de douã puternice recesiuni în 1954 si 1958;
A treia fazã a fost una de crestere relativ regulatã, care se întinde din 1959 si pânã în 1973, marcatã de recesiunile din 1960-1961, 1967 si 1970; în aceastã fazã, accelerarea cvasi-continuã a inflatiei a fost un semn a dezechilibrelor sistemului;
A patra fazã a fost o foarte puternicã recesiune declansatã la sfârsitul anului 1973 datoritã cresterii pretului petrolului.
3.1 Europa si noua ordine economicã internationalã postbelicã
Cel de-al doilea rãzboi mondial a marcat aparitia unei noi ordini economice internationale care a modificat raporturile dintre SUA si Europa. La initiativa SUA, tãrile Europei Occidentale au acceptat înfiintarea unui nou sistem monetar international si liberalizarea schimburilor comerciale, conditii esentiale pentru reconstructia economicã postbelicã.
În perioada postbelicã, Statele Unite au încercat sã reconstituie sistemul economic international pe baza unei noi ordini economice liberale, dupã o perioadã în care capitalismul liberal a înregistrat un declin care, cel putin la un moment dat, pãrea definitiv. În aceastã opticã, al doilea rãzboi mondial poate fi interpretat ca o ultimã convulsie a vechiului sistem, dupã dislocarea ordinii monetare internationale, fondatã pe convertibilitatea în aur sau în valute, dupã generalizarea protectionismului, dupã agravarea tensiunilor sociale si dupã ascensiunea, aparent irezistibilã, a dirijismului etatist. Însã, în ciuda distrugerilor masive pe care le-a antrenat, în loc sã dea lovitura de gratie sistemului capitalist, al doilea rãzboi mondial a creat conditiile pentru un nou început si pentru o nouã etapã de crestere fãrã precedent.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evolutia Economiei Europene in Perioada Postbelica.pdf