Evolutia Inflației în România

1.GENERALITAŢI

Inflația este denumirea dată unui dezechilibru major prezent în economie, la nivel de stat, definit în general ca şi o creștere generalizată a prețurilor, însoţită de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei statului sau zonei considerate, reprezentând unul din cele mai puternice dezechilibre economice, universal întâlnite în decursul istoriei, la toate economiile naţionale. Cuvântul „inflaţie”este introdus în vocabularul român din cuvântul francez „inflation” , care la rândul său provine din latinescul inflationem (inflatio), definind o crestere (umflare), în speţă-a preţurilor, termenul începnd să fie folosit pe larg mai ales în a doua parte a secolului al XIX-lea.

Există foarte multe aspecte ale inflaţiei, dar ca şi element comun, inflaţia este dată de:

• excedentul de cerere solvabilă asupra ofertei

• neconcordanţa dintre fluxurile monetare şi cele reale

• supraîncărcarea canalelor circulaţiei cu semne monetare fără valoare proprie

• dezechilibrul dintre cererea şi oferta de bani de hârtie, dintre fluxurile reale şi financiare, etc,

În general, se poate considera că „inflaţia reprezintă o stare economico-financiară de aglomerare a economiei cu bani de hârtie, în care echilibrul dintre cantitatea de bani necesară circulaţiei şi cantitatea de bani aflată în circulaţie, este perturbat şi în care are loc o creştere generală autoîntreţinută a preţurilor.”

Cauzele care duc la apariţia inflaţiei sunt diverse, dar din punct de vedere economic, două mari cauze sunt considerate principale, şi anume cererea reală de bunuri şi servicii(respectiv lipsa cererii) sau cererea şi oferta de bani de pe piaţă, aceste abordări ducând şi la separarea curentelor de gândire economică în secolul trecut în monetarişti (ce consideră ca şi cauză principală a evoluţiei inflaţiei masa monetară în circulaţie) şi keynesieni ( care susţin că cererea reală de bunuri şi servicii are o influenţă mai mare).De asemenea există şi gândirea economică conform căreia, într-un mod mai generalist, inflaţia este generată de tensiuni şi dezvoltări inflaţioniste ale unor componente valorice ale procesualităţii economice. Cum inflaţia este şi un indicator macroeconomic deosebit de important, ce la finele unui an de exerciţiu fiscal demonstrează eficacitatea măsurilor macroeconomice luate de către autorităţile competente ale formaţiunii statale considerate, prin politici economice specifice cazului respectiv ( fiscale, monetare, sociale, legislative), prin echilibrul preţurilor şi implicit şi echilibrul macroeconomic al zonei considerate.Fiind un indicator, el are o valoare, a cărei mărime poate fi măsurată şi interpretată.Dată fiind complexitatea fenomenului, această măsurare trebuie făcută cu multă acurateţe, astfel, nu orice creştere de preţuri reprezintă un efect al inflaţiei, chiar dacă creşterea preţurilor la toate mărfurile, bunurile de capital sau de consum (alimentar şi nealimentar) reprezintă o caracteristică a inflaţiei, ea trebuie separată de o creştere a preţurilor datorată unor alte cauze ( cum ar fi creşterea preţului unui bun datorată reducerii cantităţii existente-raritatea bunului respectiv, sau creşterii calităţii lui, ori creşterii utilităţii marginale a bunului considerat, menţionând de asemenea creşterea preţurilor datorată acţiunii legilor randamentelor descrescânde, ca urmare a majorării obiective a unor costuri de producţie ), ce nu trebuie să influenţeze semnificativ rezultatul mărimii indicatorului macroeconomic considerat (inflaţia).Indicii de măsurare a mărimii inflaţiei vor fi dezbătuţi în capitolul următor.

În cazul inflaţiei, două dintre evoluţile economiei, pot semnaliza cel mai bine apariţia ei, cum ar fi:

• o dublă devalorizare a masei banilor de hârtie ( din diferite cauze), atât în raport cu aurul ( metalul monetar), cât şi în raport cu valoarea mărfurilor, ceea ce duce la scăderea puterii de cumpărare-un aspect evident al inflaţiei

• dezechilibrul între fluxurile economice reale şi cele financiare- dată de creşterea masei monetare în circulaţie, fără ca ea să fie însoţită de creşterea concomitentă a volumului de mărfuri şi servicii - un dezechilibru economico-financiar

Fiind un proces monetar, inflaţia de-a lungul istoriei este în strânsă corelare cu formele istorice pe care le-au luat banii. Pe mai departe, în lucrarea de faţă se vor detalia formele, caracteristicile şi indicii inflaţiei.

Termenului iniţial de inflaţie, prin diferite grade de comparaţie, i s-au alăturat alţi termeni mai noi care descriu o anumită forma mai specifică de inflaţie, întâlnind asfel:

• deflaţia-o scădere generală a nivelului preţurilor, sau o inflaţie negativă, termen opus inflaţiei şi defineşte situaţia când oferta de bunuri şi servicii este mai mare decât cererea,

• dezinflaţia-o scădere a ratei inflaţiei, o moderare a inflaţiei faţă de trendul anterior,

• hiperinflaţia-o dezvoltare necontrolată a inflaţiei

• stagflaţia-o combinare a inflaţiei cu creşterea ratei şomajului, sau altfel descrisă ca stagnarea producţiei fără ca masa monetară să se micşoreze, crescând pe ansamblu dezechilibrul între fluxurile existente,

• reflaţia-este scăderea puterii de cumpărare, o tendinţă de creştere a preţurilor ca reacţie la politiciile antiinflaţioniste, un feedback al pieţii,

• slumpflația -se caracterizează prin declinul economiei, timp în care pro-ducția națională scade iar inflația se manifestă cu intensitate ridicată, etc

De asemenea există diferite puncte de vedere cu privire la inflaţie, datorate abordărilor diferenţiate de către economişti a mecanismelor de declanşare şi manifestare :

• definiţii ce pun accent pe supraîncărcarea arterelor circulaţiei cu bani de hărtie

• definiţii ce evidenţiază trăsăturile principale ale inflaţiei-creşterea preţurilor, scăderea puterii de cumpărare, etc,

• definiţii ale inflaţiei ce evidenţiază aspecte generale legate de efectele inflaţiei,

• definiţii stricte ce fie iau în considerare cauzele( consecinţele) inflaţiei, fie se referă la o anume caracteristică particulară a procesului inflaţionist, etc.