Evoluții Recente ale Comerțului Internațional

Dinamica comerţului internaţional

După anul 1985, pe parcursul unui deceniu şi jumătate comerţul internaţional a înregistrat o creştere rapidă şi susţinută, care devansează în permanenţă dinamica producţiei. Cu mici excepţii tendinţa este valabilă atât pentru exporturile cât şi pentru importurile mondiale şi pentru toate categoriile de ţări. Ritmurile de creştere se accelerează după anul 1995. Astfel, în cazul exporturilor, pentru ţările dezvoltate, creşterea de 5,9% din anii 1985-1994 este urmată de ritmuri mai înalte culminând cu 10,6% în 1997 şi 12% în 2000; pentru ţările în dezvoltare creşterea exporturilor a fost de 7,7% în perioada 1985-1994, iar ritmurile maxime s-au înregistrat în anii 1997-14% şi 2000-14,9%.

Evoluţii similare au fost înregistrate la importuri, pentru care ritmurile maxime sunt atinse tot în anul 2000, fiind de 11,9% pentru ţările dezvoltate şi 15,7% pentru cele în dezvoltare. Prin urmare anul 2000 reprezintă un an de vârf al creşterii producţiei producţiei şi comerţului mondial.

Anul 2001, marcat de evenimentele “11 septembrie” înregistrează o prăbuşire spectaculoasă a ratelor de creştere. Diminuarea ritmului activităţii economice şi scăderea cererii pe principalele pieţe mondiale au afectat drastic dinamica fluxurilor comerciale internaţionale.

Pe ansamblul ţărilor dezvoltate exporturile şi importurile înregistrează o creştere negativă de -1%.

Diminuările cele mai accentuate au fost înregistrate de cei trei poli ai economiei mondiale:

- SUA pentru care volumul valoric al comerţului exterior s-a redus cu 7%

- UE – cu 4% şi

- Japonia – pentru care exporturile s-au redus cu 16% iar importurile cu 8%.

Pentru ţările în dezvoltare căderea de ritm a fost substanţială, dar ritmurile s-au menţinut pozitive: 3,3% la exporturi şi 2,2% la importuri.

Ţările în tranziţie din ECR au constituit excepţia de la caracteristica dinamicii generale a anului 2001: ele au înregistrat o creştere de ansamblu a exporturilor cu 5% şi a importurilor cu 11% faţă de anul precedent.

Începând cu anul 2002, tendinţa de creştere a comerţului mondial se restabileşte.

Ca rezultat al acestei evoluţii volumul valoric al exportului mondial de bunuri a ajuns în 2005 la 10,1 trilioane dolari, iar cel al exportului mondial de servicii la 2,4% trilioane dolari.

Dintre principalii factori explicativi ai dinamicii comerţului internaţional în ultimele două decade amintim:

1.) - evoluţia ritmului activităţii economice la nivel mondial; care subsumează ritmul creşterii PIB pe regiuni geografice şi respectiv creşterea producţiei interne mondiale etc.

2.) – progresele pe linia liberalizării regionale şi multilaterale a Schimburilor comerciale internaţionale.

3.) – tendinţele diferite de evoluţie a preţurilor pe categorii de produse

4.) – evoluţia cursurilor de schimb ale principalelor monede de tranzacţie în comerţul internaţional: dolarul, euro şi yen-ul.

5.) – momentul 11 septembrie 2001, urmat de numeroase conflicte militare regionale.

Acţiunea acestor factori a fost diferită pe ţări, perioade şi categorii de produse.

1) Astfel, în ce priveşte evoluţia activităţii economice exprimată prin dinamica PIB după anul 1985 constatăm o creştere relative susţinută: în jur de 3% pentru ţările dezvoltate cu momentul de maxim de 3,8% în 2000 şi de minim de 0,9% în 2001; şi în jur de 5% pentru ţările în curs de dezvoltare, cu maxime de 6-6,6% în anii 95-97 şi 5,7% în 2000 şi un minim de 3,9% în anul 2001. Începând din 2002 creşterea economică este reluată, dar în ritmuri mai modeste.

Din categoria ţărilor dezvoltate, SUA au înregistrat creşteri mai mari cu circa 1-1,5 procente comparativ cu ţările europene.

În ce priveşte ţările din Europa Centrală şi de Răsărit aflate în tranziţie, după 1995, unele (Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia) au înregistrat creşteri moderate dar susţinute, altele printre care Cehia, Bulgaria, România au avut creşteri negative pe parcursul a 2-3 ani, după care au urmat reluări ale creşterii în ritmuri mai susţinute.