Evoluții și Mutații în Agricultura României

Obiective:

- Evidentierea contextului istoric si ale principalelor caracteristici ale agriculturii Romaniei in principalele etape istorice incepand cu 1864 ;

- Prezentarea etapelor, a principalelor fenomene intalnite si a rezultatelor procesului de restructurare a agriculturii in vederea tranzitiei acesteia la economia de piata.

- Prezentarea contextului macroeconomic de dezvoltare a României, a principalelor agregate macroeconomice in vederea detinerii locului si a rolului real al sistemului agroalimentar in economie.

Cuvinte cheie:

Chestiunea taraneasca, Reforma agrara, Expropriere, Legea fondului funciar, Legea cadastrului si publicitatii imobiliare, Legea camerelor agricole, Legea creditului agricol, Privatizare, Cod funciar, Polarizare, Colectivizare, Tranzitie, Etatizare, Agregate macroeconomice

EVOLUTII SI MUTATII ÎN AGRICULTURA ROMÂNIEI

Evolutia spatiului rural al României este rezultanta complexa a unor factori de natura istorica, politica, economica, sociala, conjuncturala si nu în ultimul rând a unor factori de natura internationala.

Pentru a fundamenta stiintific ceea ce trebuie sa întreprindem pentru restructurarea agriculturii noastre, pentru revigorarea spatiului rural românesc, pentru trezirea taranului nostru este necesara o analiza a drumului parcurs de agricultura României pentru ca odata cu renasterea taranului si satului românesc renaste natiunea româna.

2.1. Evolutia agriculturii în tara noastra pâna în 1945

2.1.1. Evolutia istorica si sociala a agriculturii în tara noastra pâna în 1918

Bazele agriculturii noastre se pun în ultimele trei decenii ale secolului trecut si în primele decenii ale secolului nostru.

Dezideratul fundamental al taranului român, acela de a fi proprietarul pamântului pe care-l munceste, începe sa prinda contur imediat dupa unirea Principatelor Române în 1859. Reforma agrara, promulgata de principele Alexandru Ioan Cuza în 1864, a contribuit în mare masura la ameliorarea structurii de proprietate din Principatele Române si la înlaturarea oricarei forme de legatura silita între taran si proprietar (claca), fara însa sa rezolve problemele tehnice si economice ale exploatatiei agricole si starea de înapoiere a taranimii.

Reforma agrara din 1864 nu a avut efectul scontat pentru ca taranul român, devenit proprietar de pamânt, nu avea inventarul si capitalul necesar pentru exploatarea pamântului. Acelasi lucru s-a întâmplat si cu celelalte legi cu impact funciar, începând cu cea din 1866 si continuând cu legile din anii 1868; 1872; 1875; 1880; 1884; 1903 - care au fost sortite esecului. Chiar daca Constitutia din 1866 proclama libertatea personala, o mare parte a taranimii moldovene si muntene a ajuns în situatia de neiobagie ca urmare a aplicarii Legii tocmelilor agricole. Tot acum în aceasta perioada apare un fenomen de masa, fenomenul arendasiei. Proprietarul, în absenta capitalului si activului de exploatare nu avea alta solutie decât arendarea, el fiind constrâns sa accepte conditii de arendare impuse de arendas, în caz contrar terenul sau ramânea în mare parte nelucrat.

În anul 1864 si pâna la Marea Unire nu se produc mutatii semnificative în agricultura din Principate. Totusi economia capitalista a avut o influenta puternica asupra evolutiei structurilor agrare si a problemei agrare. Ea a creat primele piete pentru produsele agricole, dar nu se poate vorbi despre piata agricola în adevaratul sens al notiunii, poate cu exceptia pietii cerealelor.