Extinderea Uniunii Europene

Modulul cuprinde coordonatele actualului proces de extindere al Uniunii Europene

(aspectele economice si politice), prezentarea strategiei de pre-aderare, prezentarea

strategiilor posibile privind extinderea si analiza situatiei României în procesul de aderare.

Situatia României este prezentata sub forma unor scheme în limba engleza.

Parcurgerea modulului va permite familiarizarea cu principalele provocari ale

extinderii Uniunii Europene, dobândirea cunostintelor necesare evaluarii critice a

strategiilor TECE de aderare la Uniune, cunoasterea si întelegerea exigentelor de îndeplinire

a criteriilor de aderare de catre tarile asociate si, în special, de catre România.

Modulul necesita aproximativ 5 ore de studiu, împartite în 2 unitati de studiu; se adauga 2

ore pentru studiul fisei bibliografice despre România.

Extinderea Uniunii Europene spre tarile central si est europene reprezinta, alaturi de

unificarea monetara, cele mai dure provocari din istoria procesului de integrare în Europa si

cu implicatii majore asupra viitorului continentului european.

În termeni macro-economici, actualele tari candidate, raportat la marimea celor 15

(UE-15), reprezinta echivalentul Greciei, Spaniei si Portugaliei fata de UE-9 din anii 80. Dar,

diversitatea economica, sociala si institutionala, disparitatile economice si dificultatile

tranzitiei, în contextul exigentelor privind adoptarea monedei unice, genereaza importante

riscuri de dezintegrare.

Europa are astazi o sansa unica sa devina o forta în competitia globala si sa întoarca

definitiv spatele conflictelor care i-au zbuciumat destinul. Uniunea Europeana, ca motor al

integrarii, dar si statele asociate, sunt, prin urmare, obligate sa-si asume aceasta

responsabilitate cu realism si sa adopte strategii subordonate obiectivelor pe termen lung.

Bazata pe ceea ce uneste popoarele Europei, pe valorile si interesele comune, actuala

extindere poate fi drumul spre stabilitate, pace durabila si bunastare în Europa.

Unitatea de studiu 1.

1. Coordonatele extinderii UE spre Europa Centrala si de Est

Unitatea necesita 3 ore de studiu.

La sfârsitul anilor '80, tarile Europei comunitare erau preocupate de relansarea

procesului de integrare, proces aflat în stagnare de aproape doua decenii. Accelerarea

procedurilor de instituire efectiva a celor patru libertati si adoptarea de noi principii de

integrare urmau sa pregateasca terenul pentru mult controversata unificare monetara.

În strategia integrarii, conceptul cheie a devenit convergenta: converganta nominala,

pentru îndeplinirea criteriilor de participare la moneda unica; convergenta reala, pentru crearea

unei zone monetare optime. Pe ansamblu, convergenta politicilor si resurselor spre realizarea

Uniunii Economice si Monetare, în baza unei logici cumulative de aprofundare a integrarii

economiilor membre, în vederea unificarii politice. Relatiile cu tarile Europei Centrale si de

Est (ECE) se prefigurau ca relatii de cooperare diferentiata, conform acordurilor bilaterale si

multilaterale încheiate.

Schimbarea regimurilor politice din centrul si estul continentului precum si optiunea

ferma a fostelor tari socialiste de orientare politica si economica spre modelul occidental au

modificat strategia Uniunii Europene (UE) prin perspectiva extinderii. Considerata imediat,

atât în Vest cât si în Est, ca prioritate politica, extinderea a fost imaginata ca un "proces rapid

si global", posibil de finalizat pâna la începutul noului mileniu.1 Prin urmare, aprofundarea si

extinderea au devenit coordonatele esentiale ale strategiei de integrare pe continentul

european.