Finanțe publice

TEMA 1. SECTORUL PUBLIC

Statul apare în calitate de producăłor sau consumator al bunurilor in acest context putem să definim bunurile economice, ca find acele bunuri care îndeplinese cumulativ douî conditii:1.capacitatea indivizilor de a realiza o legäturî intre trebuintele lor si bunul apt sa o satisfacă, 2.raritatea- cantitate limitatà comparativ cu nevoile nelimitate, in conditi determinate de loc și timp.

Bunurile economice sunt clasificate dupa mai multe criterii, dupa forma de proprietate gupate in bunuri publice si bunuri private.

Bunurile publice reprezintă o marfa sau un serviciu care oferit unui individ ramîne disponibil și altor persoane, fara chetureli suplimentare. Bunuri publice sunt bunuri economice caracterizate prin nonexclusivitate și nonrivalitate.

Un bun public este nonexclusiv, deoarece poate fi utilizat simultan de mai multe persoane Daca un bun public este asigurat pentru un consumator, atunci el devine dısponibil pentru oricare alt consumator Totodata,un bun public se caracterizeazà prin nonrivalitate, deoarece pentru oricare consumator aditional costul social marginal este zero. Cele doua caracteristici sunt intrunite numai de bunuri publice pure:,apîrarea nationalî sau iluminatul strîzilor. Daca un bun este asigurat in conditi de exclusivitate sau consumul sau nu este complet non-rival, acesta se numeste bun mixt sau bun public impur.

Bunuri private, bunuri economice din a caror utilizare rezultà bencficii exclusive si rivale Un bun privat este exclusiv, deoarece poate fi utilizat (consumat) numai de persoana (agentul economic) care il poseda, care a achitat contravaloarea benefictilor rezultate din folosirea bunului respectiv. Dacà un bun privat este disponibil pentru o persoana, atunci el nu mai poate fi disponibil pentru o alta persoana. Caracteristica de rivalitate consta in fapul cà o unitate suplimentarî dintr-un bun privat are intotdeauna un cost marginal pozitiv. Acest cost este suportat de cumparatorul unitatai respective. Legaturile si concurenta dintre sectorul public si cel privat:

-un bun poate fi produs atat de sectorul public cât și de cel privat, situatie in care acestea se afla in concurenta (invätämântul public și privat care oferà servicii similare, dar de calitate si preturi diferite); - un bun poate fi produs numai de sectorul privat si atunci acesta nu prezinta caracteristicile bunurilor publice de consum non-rival si non exclusiv(hrana, imbracaminte, locuinte). - un bun poate fi produs numai de sectorul public si acesta este un bun public pur(aparare nationala, strazile curate, legislatia, de care beneficiaza toti consumatorii).

Bunurile mixte prezinta caracteristici atât ale bunurilor publice , cat private, ele pot fi non-exclusive dar rivale, atunci când sunt oferite fufuror consumatonlor in aceleași conditü, farà costuri, dar excesul de cerere le suprasolicita si le face innaccesibile pentru alti consumatori. Mai exista a bunun mixte cu exclusivitate dar non-rivale, atunci cånd accesul consumatorilor este franat, prin practicarea unor restrictiui de pret sau de natura tehnica si astfel, oferta nu este total satisfacutà de cerere și bunurile mai pot fi consumate de alti indivizi

1.2 Sectorul public și componentele sale. Economia Republici Moldova - este una de tip complex: in acelagı timp o parte considerabilî a activitatilor economice este realizatà in cadrul sectoralu privat, cealalità coth find indeplinită in urma activitatii sectorului public.

Sectorul public reprezintà totalitatea resurselor economice aflate la dispozitia statului. Resursele, aflate la dispoziția statului - nu reprezina doar rezultatul activitati intreprinderilor ce apartin statului, ci și veniturile și cheltuielile bugetului de stat.

Gestiunea financiară a sectorului public este invocată pentru a intemeia principile generale privind acumularea și utilizarea mijloacelor financiare, este invocată pentru a întemeia principiile generale privindacumularea și utilizarea acestor mijloace, fără a delimita din start sfera de cercetare a formelor organizaționale de activitate.

In literatura de specialitate noțiunea de sector public

În calitate de administrație publică și autoritate - SP fiind circumscris ariei de activități guvernamentale care dirijează alocația fondurilor bugetare prin acțiunile autorității publice de mobilizare administrativă a acestor fonduri la diferite niveluri guvernamentale centraleși locale.

După tipul procesului de decizie- SP cuprinde ansamblu de activități, instituții șiorganisme caracterizate prin procese de decizie colectivă sau politică, în cadrul cărora procedurile de alegere se realizează prin mecanismele votului. Dacă piața reprezintă instituția prin care se realizează alegerea, ca esență a procesului de decizie în sectorul privat, votul reprezintă instituția de realizare a alegerii în sectorul public.

Ca sursă de producere și realizare a bunurilor publice- SP reprezintă totalitatea relațiilor economice ce apar între instituțiile publice și private în scopul realizării bunurilor publice.

După forma de proprietate - SPcuprinde următoarele categorii de instituții și organisme: administrația publică la nivel național, regional și local; organismele protecției sociale, însărcinate cu asigurarea pensiilor, precum și cu asigurările de boală, de accidente și de șomaj; intreprinderile publice, dar și anumite întreprinderi private care produc bunuri sauservicii de interes general. răspunzând nevoilor colective ale populației și fiind finanțate într'un mod substanțial de către stat prin participații, împrumuturi, subvenții,statul poate să impună acestor întreprinderi alte obiective decât acelea strict comercialeale unei firme private

Cele trei funcții ale statului propuse sunt 1.Promovarea unei alocări optimale a resurselor economice rare, în sensul de a realiza bunăstarea colectivității(funcțiaalocativă).2.Promovarea unei distribuiri echtabile a bunăstării în termeni mai concreți, a bogățieieconomice, a venitului sau a averii între indivizi, regiuni sau între generații (funcțiaredistributivă)3.Promovarea echilibrului macroeconomic, stabilizând fluctuațiile creșterii economice(funcția reglativă). Funcția alocativă - această funcție corespunde unei misiuni clasice a statului, necesitatea intervențiilor statului pe piețe, în economie, devenind o coordonată esențială a funcționării piețelor, autoritățile publicefragmentând piețele prin deținerea unor întreprinderi sau controlul altora, prin instituirea unor impozite, prin redistribuirea veniturilor etc.Eșecurile pieței conduc la un consum sau la o producție ineficiente, statul trebuind să intervină pentrua atenua sau elimina aceste eșecuri. Insă intervenția statului se poate dovedi adesea inoportună,rezolvarea unor probleme din anumite domenii generând efecte dăunătoare în alte domenii, putând înrăutăți situația economică de ansamblu.

Eșecurile pieței Imbracă următoarele forme:Concurența imperfectă, generatoare de monopoluri. Concurențaperfectă s'ar manifestaatunci când pe o anumită piață acționează un număr suficient de firme, asigurându'se un grad de rivalitate adecvat, astfel incât nici o firmă nu poate afecta prețul de piață al unui produs, un concurent imperfect, fiind acela care prin acțiunile sale poate afecta prețul unui produs. Extrema concurenței perfecte se găsește monopolistul, atunci când un singur ofertant determină prețul unui produs.

Externalitățile reprezintă o altă categorie de eșecuri ale pieței, semnificând o tranzacție involuntară între doi agenți economici prin care unul dintre aceștia impune costuri suplimentare sau absoarbe beneficii fără a plăti o recompensă corespondentă. In aceste cazuri un rău economic sau o Binefacere economică sunt transferate în afara tranzacțiilor voluntare ale piețelor. Odatăcu expansiunea și creșterea complexității proceselor de producție, generate și de creștereadensității populației, externalitățile negative, devin pericole ale sistemului social.

Bunurile publice, definite ca produse și servicii destinate nediferențiat comunității, nu se înscriu în parametrii unei producții eficiente, acceptate de către firmeleprivate. Armata, ordinea publică, construirea drumurilor, cercetarea științifică, asistența medicală au în mare măsurăcaracteristicile bunurilor publice. Dispersia nediferențiată a acestor bunuri publice în cadrul producției, accesul aproape liber la beneficiile generate de aceste bunuri determină o lipsă de motivație economică în producerea acestor bunuri de către agenții privați. In mare parte oferta de Bunuri publice este preluată de către stat, care, prin mecanismespecifice de decizie, asigură resursele necesare realizării organizate a acestor bunuri și distribuie aceste bunuri nediferențiat, în folosul populației, al unor segmente omogene ale acesteia.