Finanțele Instituțiilor Publice

Administraţia publică - prezentarea generală

În prezent, colectivităţile urbane europene se găsesc într-un amplu proces de competiţie, declanşat în ultimele decenii , în cadrul căruia trebuie să facă faţă unui dublu set de exigenţe.

Pe de-o parte, în cadrul procesului de edificare a comunităţi europene unite, s-a declanşat o competiţie a ierarhiilor comunităţilor teritoriale. Oraşe, regiuni întregi caută să ocupe o poziţie privilegiată în spaţiul european, cu îndeplinirea unor criterii unanim recunoscute. Fiecare entitate caută şă-şi impună propria-i personalitate prin definirea identităţii şi spiritul locului. Aceasta înseamnă valorificarea atuurilor geografice, peisagistice, cultural istorice dar şi economice şi sociale.

Asa cum o persoană există pentru că are o identitate care o diferenţiază de altele, la fel se poate spune şi despre un teritoriu, oraş sau regiune, iată deviza care caracterizează cel mai bine actuala competiţie dintre localităţile şi regiunile Comunităţii Europene.

Pe de-altă parte, au crescut pretenţiile cetăţenilor faţă de calitatea serviciilor,a prestaţiei aleşilor locali în general. Ei refuză să mai fie trataţi ca simpli consumatori şi preferă să fie priviţi în postura de “clienţi” în cadrul binomului cerere–ofertă aplicat şi în sectorul serviciilor publice. Această poziţie modifică însăşi semnificaţia conceptului de serviciu public pentru care, fiecare cetăţean are obligaţia de a cotiza sub formă de impozite şi taxe locale, ce se transformă în “servicii pentru public” ele achiziţionându-se ca orice marfă pe care aleşii au obligaţia să le ofere cetătenilor electori, se modifică însăşi menirea aleşilor comunităţii locale, primarul şi echipa sa – consiliul local – sunt puşi tot mai des în situaţii specifice întreprinzătorului privat, în contextul în care, datorită geografiei politice, ei trebuie să se supună şi unor constrângeri de natură politică sau socio-culturale.

Gestionarea serviciilor publice, spre deosebire de producţia de bunuri este mai complexă datorită specificului modului lor de manifestare:

• serviciile publice sunt intangibile au expresie imaterială,

• serviciile publice nu sunt stocabile – existând deci simultaneitate între

• momentul producerii şi cel al consumului,

• serviciile publice au caracter interactiv, fiind necesară prezenţa activă

• a consumatorului în momentul producerii lor,

• serviciile publice au coeficient de capitalizare scăzut.

Deşi imaginea clasică a serviciilor publice prestate de oameni cu o dotare

tehnică restrânsă începe să fie tot mai rară totuşi, în raport cu producţia de bunuri materiale, în acest sector dotarea tehnică este mai scăzută deci, avem o slabă intensitate a capitalizării. Ca urmare, pentru acelaşi nivel de rentabilitate în domeniul serviciilor publice ne vom confrunta cu o productivitate şi o profitabilitate mai scăzută. De aceea, în anlizele economice indicatori de eficienţă uneori au relevanţă mai scăzută.

Consecinţele practice ale acestor trăsături specifice costau în dificultăţile întâmpinate la definirea şi/sau standardizarea serviciilor publice, la delimitarea costurilor pe baza criteriului de identificare pe unitate de activitate (cheltuieli fixe şi varialbile).

1.1 Serviciile publice

La nivelul unei entităţi teritoriale, activităţile umane formează două portofolii: portofoliul activităţilor comerciale şi portofoliul activităţilor de servicii. Forţa economică a unei localităţi este dată de portofoliul de activităţi comerciale (industriale, agricole, transporturi, turism etc) care formează baza fiscală a veniturilor locale şi în consecinţă, suportul forţei şi dinamismului celui de-al doilea portofoliu, cel al serviciilor publice puse în slujba cetăţenilor.

În viziunea tradiţională serviciile publice sunt “ansamblul de activităţ puse în slujba membrilor unei comunităţi teritoriale” .Faţă de activităţile cu caracter comercial ele prezintă trei trăsături definitorii :

• Actorul principal este o entitate publică (administraţie, colectivitate locală/teritorială) sau un organism reprezentativ mandatat.

• Scopul final al serviciilor este de a satisface nevoi de interes general ale membrilor colectivităţii umane arondate.

• Reglementarea acţiunilor se face prin norme specifice de drept administrativ.

În acest context, câmpul de aplicaţie este foarte divers cuprinzând:

• Activităţi cu caracter economic, de tip industrial sau comercial: alimentare cu apă,distribuţie gaze, energie electrică, salubritate (colectarea, transportul, depozitarea şi tratarea deşeurilor menajere,etc). Sunt activităţi care pot funcţiona în regim de autonomie gestionară, pe baza veniturilor care le realizează din tarifele percepute de la utilizatori (populaţie).

• Activităţi cu caracter noncomercial/noneconomice, care depind de alocaţiile de la bugetul colectivităţii teritoriale, ca de exemplu: spaţii verzi, curăţenie străzi, servicii culturale (teatre, muzee,etc) activităţi cu caracter de protecţie socială.

Această delimitare este necesară în cadrul procesului de gestionare a serviciilor, alegerea modului de execuţie a serviciilor influientează procesul de

fundamentare a proiectelor de investiţii de dezvoltare sectorială. Din punct de vedere al domeniilor de activitate, datorită preocupărilor edililor de a satisface cât mai complet nevoile cetăţènilor electori în spiritul solidarităţii şi echităţii sociale, câmpul de aplicaţie cuprinde un evantai larg de activităţi. În procesul de elaborare a strategiilor de activitate şi demararea unor proiecte fiecare domeniu trebuie să fie supus unei analize detaliate pentru a se releva subactivităţi bine delimitate spaţial şi tehnologic.