Finanțele Întreprinderii

1.1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

Teoria financiară se împarte în 3 compartimente mari:

1. Finanţe publice – studiază modul de formare şi repartizare a fondurilor băneşti aflate la dispoziţia organelor de administrare publică.

2. Finanţele întreprinderii – studiază modul de formare şi utilizare a fondurilor băneşti aflate la dispoziţia agenţilor economici.

3. Finanţele individuale – analizează modul de formare şi investire a banilor persoanelor private (populaţia)

Toate aceste 3 forme de manifestare se află într-o interacţiune continuă deoarece populaţia plătind impozite contribuie la formarea veniturilor finanţelor publice, întreprinderile prin salarii şi impozite iarăşi contribuie la formarea veniturilor publice şi venituri personale, iar bugetul de stat prin funcţia lui de repartiţie contribuie la formarea veniturilor întreprinderii şi populaţiei.

Finanţele întreprinderii cuprind relaţiile economice care apar în procesul formării şi distribuirii resurselor financiare aflate la dispoziţia întreprinderii în scopul obţinerii profitului maxim. Domeniul de studiu al finanţelor întreprinderii sunt banii şi relaţiile care apar în momentul utilizării şi câştigării banilor, cât şi toate formele pe care banii le pot lua în procesul circulaţiei lor ( bani, materie primă, materie în curs de execuţie, produse finite, creanţe, bani).

Rolul finanţelor întreprinderii este legat de argumentarea diferitor variante de decizii de investire şi finanţare, asigurarea utilizării eficiente a resurselor întreprinderii, determinarea exactă a necesarului de resurse materiale şi financiare şi procurarea lor la cel mai mic preţ reprezintă responsabilităţile de bază a gestiunii financiare în cadrul întreprinderii.

Finanţele întreprinderii iau parte activă la realizarea circuitului fondurilor, contribuind la asigurarea resurselor băneşti necesare procurării mijloacelor fixe, activelor circulante şi salarizării personalului, având un rol important în desfăşurarea procesului de producţie, desfacerea produselor, şi în final repartizarea veniturilor obţinute.

Bazele conceptuale ale fiecărei ştiinţe pot fi formulate prin definirea obiectului de studiu. Obiectul de studiu al finanţelor întreprinderii sunt relaţiile financiare, resursele financiare şi fluxurile financiare.

În vederea obţinerii unei înalte eficienţe, unui profit maxim, activitatea financiară a întreprinderilor trebuie organizată în mod ştiinţific pornind de la obiectivele pe care şi le propune fiecare întreprindere, ţinând seama de cerinţele economiei de piaţă, de exigenţele cererii şi ofertei.

Asupra organizării, funcţionării şi eficienţei finanţelor întreprinderilor influenţează într-o măsură importantă metodele de management al întreprinderilor.

Finanţele întreprinderii pot fi privite din 3 puncte de vedere:

1. din punct de vedere practic finanţele fac obiectul unei acţiuni spre atingerea unui scop definit. Analiza financiară este o primă acţiune a practicii financiare şi reprezintă un studiu a situaţiei trecute în scopul consolidării întreprinderii în viitor. Scopul analizei financiare este identificarea posibilităţilor viitoare de creştere şi generare a fluxurilor pozitive de numerar. Gestiunea financiară este o altă componentă a practicii financiare şi reprezintă ansamblul acţiunilor de administrare a resurselor financiare ale întreprinderii. Deosebim gestiune financiară pe termen scurt care cuprinde gestiunea stocurilor, creanţelor, pasivelor curente, numerarului şi gestiune financiară pe termen lung care cuprinde gestiunea investiţiilor, capitalurilor proprii, datoriilor financiare.

2. finanţele fac obiectul unei politici a managerilor întreprinderii privind alegerea unei strategii financiare ce vizează atingerea obiectivului principal. Componentele principale ale politicii financiare sunt:

- Politica de investiţie care caracterizează comportamentul întreprinderii vizavi de iniţierea proiectelor investiţionale;

- Politica de finanţare care caracterizează modul în care investiţiile vor fi finanţate (surse proprii, surse împrumutate);

- Politica de dividend caracterizează modul în care profitul net va fi distribuit.

3. finanţele reprezintă o teorie sine stătătoare care dispune de o metodologie capabilă să găsească soluţii la toate problemele financiare apărute.

1.2. Funcţiile finanţelor întreprinderii

Funcţia financiară a întreprinderii poate fi definită ca ansamblul activităţilor de asigurare şi repartizare a fondurilor băneşti necesare desfăşurării rentabile şi continue a activităţii întreprinderii, precum şi de analiză şi control a rezultatelor obţinute.