Finanțele Întreprinderii

Tema 1: Conținutul finanțelor întreprinderilor

O1 Conținutul și esența finanțelor întreprinderii

O2 Funcțiile finanțelor întreprinderii

O3 Organizarea activității financiare în cadrul întreprinderilor

Finanțele reprezintă niște fluxuri economice exprimate în bani prin care se formează repartizzează și utilizează resursele financiare în vederea satisfacerii diferitor nevoi de ordin social, economic etc. Finanțarea este o activitate ce asigură acoperirea cu mijloace bănești a tuturor cheltuielilor cerute de realizarea anumitor proiecte sau activități economice si sociale. Sistemul financiar al unui stat se împarte în 3 categorii:

1 Finanțe publice la baza cărora stau bugetele locale, bugetul de stat, fondurile extrabugetare și speciale. Scopul principal al formării repartizării și utilizării finanțelor publice este de a acoperi diferite necesități ale societății

2 Finanțele întreprinderilor care au la bază finanțele persoanelor juridice și au drept scop formarea volumului necesar de resurse financiare pentru finanțarea activității și respectiv obținerea profitului

3 Finanțele gospodăriilor casnice care au la baza finanțele persoanelor fizice și au drept scop formarea veniturilor în bugetul familiei și întrebuințarea ulterioară a lor

Baza sistemului financiar a statului este asigurată de finanțele întreprinderilor, prioritatea lor în întreg sistemul financiar se datorează volumului mare de resurse financiare proprii și împrumutate utilizarea cărora generează profituri care pînă la urmă sunt o sursă importantă de plată a impozitelor și taxelor și respectiv de formare a veniturilor bugetare. Finanțele întreprinderilor dețin un loc important nu doar în sistemul financiar al statului ci si în asigurarea dezvoltării sociale și economice. F.Î sunt organizate pn a satisface realizarea obiectivului activității în condiții de rentabilitate. Aceasta presupune dimensionarea riguroasă a diferitor nevoi de fonduri pentru anumite perioade și procurarea la timp și în mărime necesară a resurselor financiare în condiții avantajoase pn întreprindere. Procurarea fondurilor se poate face atît din interiorul firmei ( profitul obținut, fondurile de amortizare) precum și din exterior ( aportul proprietarilor, credite, împrumuturi obligatare ) toate aceste surse presupun anumite costuri, fapt pentru care în cadrul întreprinderii se cere o gestionare riguroasă afiecărei resurse financiare.

Analistul din cadrul întreprinderii este obligat să gestioneze aceste fluxuri de intrare ( acumularea capitalului), și de iesire ( remunerarea aducătorilor de fonduri, plata furnizorilor), astfel încît aceste fluxuri să fie compatibile adică să existe un echilibru între necesități și posibilități. Echilibrul financiar la nivel microeconomic se realzează în condițiile păstrării capacității de plată ( lichidității și solvabilității), lipsa capacității de plată crează dificultăți financiare grave cae pot duce chiar la stoparea activității. Astfel rolul finanțelor întreprinderilor este de a controla și de a corecta operativ orice dezechilibru financiar apărut în procesul activității. Finanțel întreprinderilor mai au rolul de a stimula creșterea producției introducerea tehnologiilor avansate, organizarea rațională a aprovizionării tehnico-materiale a producerii și a desfacerii, reducerea cheltuielilor, accelerarea vitezei de rotație a activelor, s.a , asigurarea locurilor de muncă, asigurarea competitivității produselor...

O2

2 mari categorii

FÎ ca orice subsitem financiar îndeplinește 2 Funcții

1 funcția de repartiție

2 funcția de control

Funcția de repartiție mai are 2 subfuncții: funcția de colectare a resurselor financiare și funcția de repartizare a acestor resurse. Cu alte cuvinte funcția de repartiție constă în colectarea alocarea și folosirea capitalurilor în scopul realizării obiectivelor întreprinderii. Procurarea și dezvoltarea activului economic presupune existența unor izvoare de mijloace bănești corespunzătoare finanțării. Fondurile bănești proprii și împrumutate sunt avansate în diferite elemente de activ și trec prin diferite faze ale circuitului economic întorcîndu-se cu un surplus monetar. Cu alte cuvint, fcția de repartiție reflectă atît reconstituirea fondurilor inițiale, cît și a celor ce sunt destinate dezvoltării și satisfacerii altor obligațiuni ale întreprinderii cu mențiunea că aceste fonduri își au originea în surplusul monetar în urma unei activități rentabile. În acest context, funcția de repartiție, se concretizează în constituirea capitalurilor proprii și împrumutate, alocarea și folosirea lor potrivit necesităților ciclurilor operaționale și de investiții, formarea și repartizarea profiturilor, restituirea împrumuturilor și achitarea altor obligații ale întreprinderii. Prin intermediul funcției de repartiție se formează și utilizează diferite fonduri potrivit nevoilor proprii ale întreprinderii ale acționarilor, ale salariaților, precum și ale întregii societăți, astfel de fonduri sunt: fondul de rezervă, fondul de dezvoltare, fondul pn necesități sociale, culturale și sportive, fondul pn cointeresare prin premiee a personalului, s.a. funcția de repartiție a finantelor se referă la toate fluxurile de intrare și de ieșire determinate de mișcările ce au loc în patrimoniul întreprinderii de fenomenele și procesele economice. Funcția de repartiție se realizează printr-o diversitate de mecanisme și tehnici de procurare și gestionare a fondurilor dînd naștere unor raporturi financiare interne și externe.

Funcția de control a finanțelor are o largă sferă de acțiune și cuprinde toate fazele economice și financiare ale circuitului economic, toți indicatorii planificați și realizați din programele economice și impune organizarea unei evidențe stricte, corecte și reale, precum și a unei previziuni fundamentale. Controlul trebuie să fie astfel organizat încît să prevină și să lichideze cauzele ce provoacă risipă și proastă gospodărie și să asigure aplicarea unui regim sever de economii descoperirea și prevenirea acțiunilor perturbatorii încasarea la timp a tuturor drepturilor bănești ale întreprinderii și achitarea obligațiunilor față de terți, finanțarea oportună și rațională a cheltuielilor, mobilizarea rezervelor interne ( nu este vorba de bani)., asigurarea echilibrului, crșterea veniturilor și respectiv a rentabilității, repararea prejudiciilor și tragerea la răspundere a celor vinovați. Controlul financiar se execută prin diferite pîrghii economico-financiare : costuri, preț, profit, impozite, taxe, s.a. Din punct de vedere al timpului de efectuare controlul poate fi:

- Preventiv

- concomitent

- post operativ

Funcția de control a FÎ se exercită de anumite organisme care diferă de la o întreprindere la alta. Indiferent de forma de proprietate, dimensiune, gen de activitate, cei mai cointeresați în efectuarea controlului sunt proprietarii, care exercită această funcție personal, sau prin delegați. Controlul trebuie să urmărească în special următoarele obiective:

1. respectarea regulilor generale, financiar-contabile

2. asigurarea utilizării eficiente a capitalurilor

3. identificarea și mobilizarea rezervelor interne

4. urmărirea și asigurarea eficienței în fundamentarea programelor economice ( de producție, de investiții, financiare)

5. prevenirea descoperirea și recuperarea pagubelor

6. tragerea la răspundere a celor vinovați de încălcarea disciplinei economico-financiare.

Întreprinderile pot atrage în exercitarea acțiunilor de control și unele organe specializate, care pot analiza și expertiza anumite domenii, sau întreaga activitate economico-financiară. Activitatea de control mai poate fi efectuată și de către organe de stat care urmăresc și verifică aplicarea legilor în domeniul economic și financiar. Aceste organe urmăresc în special achitarea la timp și în cuantumul ( suma) stabilit a impozitelor și taxelor către bugetul de stat. În afară de aceasta activitatea întreprinderii mai poate fi controlată și de către alta persoane terțe față de care întreprinderea are obligații ( băncile comerciale).